[textul e aici]

Aristotel pare sa reia aici mai multe lucruri spuse mai inainte: e rau sa te lasi dominat de placeri, omul necumpatat urmareste constient placerile, fara sa creada ca e rau ce face, in timp ce omul nestapanit stie ca anumite placeri sunt rele, dar nu se poate abtine sa le urmareasca si asa mai departe.

Apare in plus diferenta dintre stapanirea de sine si taria de caracter – omul cu tarie de caracter rezista in fata placerilor, in timp ce omul cu stapanire de sine le domina, deci e mai tare.

La polul opus, oamenii care urmaresc in mod excesiv placerile (sau urmaresc niste placeri excesive) sunt si ei de doua feluri, zice Aristotel. Unii oameni (cei nestapaniti) sunt impulsivi si impetuosi. Ei umbla dupa lucruri placute datorita unui soi de impuls nestapanit care ii conduce catre ele. Alti oameni (cei fara tarie de caracter, banuiesc) sunt slabi. Ei se lasa dominati de placeri, fara sa aiba impulsuri nestapanite, ca primii. Pur si simplu, atunci cand se intalnesc cu placerile, cedeaza.

La un moment dat Aristotel reia, intr-un fel, ideea din capitolul anterior. Acolo vorbise doar de manie. Aici vorbeste despre placeri sau neplaceri care ii coplesesc pe majoritatea oamenilor. In cazul acestora, spune el, nu e atat de grav daca ni se intampla si noua sa fim coplesiti de el. Mai rau e sa sa fim coplesiti de niste placeri sau neplaceri carora le fac fata majoritatea celorlalti oameni.

Dar aici s-ar putea replica: “bine, si daca majoritatea oamenilor ar pofti la carne de copil, n-ar mai fi atat de grav sa mananci copii?” sau daca majoritatea oamenilor s-ar putea abtine sa se scarpine, atunci cand simt o mancarime, ar fi mai urat sa te scarpini decat sa mananci copii?”

Poate Aristotel nu vrea de fapt sa asocieze evaluarile morale cu particularitatile psihologice ale oamenilor, dar deocamdata, din ce spune el, asta reiese.

In mare, cam astea sunt lucrurile care mi-au atrans mai mult atentia. Mai sunt in capitolul asta si doua pasaje cam sexiste – cel in care spune ca un om “caruia-i lipseste rezistenta acolo unde majoritatea oamenilor rezista si pot rezista este un om slab si efeminat” si cel in care vorbeste despre “slabiciunea generica ce deosebeste sexul feminin de cel masculin”. Eh, asta e, nimeni nu-i perfect! 🙂