Ar fi un ziar de calitate, citit de oameni cu o situatie materiala relativ ok, care-si permit sa aiba telefoane mobile si acces la internet de pe ele, nu? Sa zicem. In situatia asta, Gramo s-ar apuca sa adauge in unele articole link-uri la continut de pe net, folosind QR Codes (sau mai degraba DM Codes, fiindca standardul Data Matrix e free). Cum ar functiona treaba asta?

Pai, sa presupunem ca in ziar ar aparea un articol despre Twitter si s-ar vorbi si despre cum poate fi utilizat Twitter-ul ca mijloc de promovare. Cand s-ar vorbi despre asta, ar putea fi inclus in articol si un patratel de genul asta:

Nu atat de mare cat apare pe ecran, bineinteles (ceva gen 3 x 3 cm).

Scenariul e urmatorul: omul citeste ziarul in taxi sau la o cafenea sau pe buda, i se pare interesant un articol si vede ca mai poate gasi o chestie in plus pe net; scoate mobilul din buzunar (presupunem ca si-a instalat Kaywa Reader sau ceva asemanator), il indreapta catre patratel, apasa pe un buton si imaginea se transforma intr-un link catre o pagina care i se incarca in browserul telefonului.

Simplu, nu? Sigur, ar trebui ca link-uri de genul asta (btw, sunt usor de facut) sa fie incluse in mod constant in articole o vreme, pentru ca iubitii cititori sa se obisnuiasca sa le foloseasca.

Dupa ce statisticile ar arata ca exista o masa critica de cititori care “dau click pe ziar”, Gramo, care de data asta ar trebui sa faca si bani ca sa-si acopere cheltuielile, s-ar apuca sa vanda publicitate in ziar, in special pentru dotMobi-uri.

Cum vi se pare ideea?

p.s.: Alte posturi din ciclul asta: Daca Gramo ar fi… jurnalist de investigatie, Daca Gramo ar conduce RATB-ul si mai era unul, dar nu reusesc sa-l gasesc. 🙂

p.p.s: Daca Gramo ar fi conducator auto si Cum ar conduce Gramo tara. 🙂