[comentariul la textul de saptamana trecuta va aparea in curand]

V

Anumite lucruri sunt placute prin natura lor, unele in mod absolut, altele pentru anumite categorii de animale sau oameni. Alte lucruri nu sunt placute prin natura, ci devin astfel fie ca o consecinta a unei anomalii, fie in virtutea obisnuintei, fie dincauza unei pervertiri a naturii. Pentru fiecare dintre aceste din urma specii de placere pot fi observate dispozitii habituale corespunzatoare. Numesc dispozitii bestiale cele manifestate, de pilda, in cazul creaturii despre care se povesteste ca spinteca pantecele femeilor insarcinate pentru a le devora pruncii, sau in cazul unor populatii salbatice de pe tarmurile Pontului, despre care se spune ca le place sa manance carne cruda sau carne de om, iar altii isi ofera reciproc copiii pentru ospete, sau in ceea ce se povesteste despre Phalaris.

Toate acestea sunt deci dispozitii bestiale. Altele sunt provocate de maladii (sau uneori de nebunie, ca in cazul aceluia care si-a oferit mama drept sacrificiu pentru zei si apoi a mancat-o, sau ca acela care a devorat ficatul tovarasului sau de sclavie). Altele, in sfarsit, sunt dispozitii morbide generate de anumite obiceiuri, ca smulgerea parului, roaderea unghiilor sau consumarea de carbune si pamant, la care se adauga pederastia; unele dintre aceste practici sunt consecinta unor dispozitii naturale, altele sunt consecinta unor obiceiuri (ca in cazul celor de care s-a abuzat inca din copilarie).

Desigur, pe cei la care natura este cauza unor astfel de dispozitii nimeni nu i-ar numi oameni nestapaniti, cum nu le-ar putea numi astfel pe femei, pentru ca, in relatiile erotice, rolul lor este pasiv si nu activ; acelasi lucru se poate spune si despre cei pe care obisnuinta i-a condus spre dispozitii morbide. Fiecare dintre aceste doua feluri de dispozitii depaseste limitele viciului, ca si in cazul bestialitatii. Si, fie ca cel ce le poseda le domina, fie ca este dominat de ele, nu se poate vorbi de stapanire sau nestapanire de sine in sensul propriu al cuvantului, ci de una prin analogie, la fel cum despre cel ce nu-si poate domina mania nu putem spune ca este nestapanit pur si simplu, ci in privinta acestei pasiuni.

Dealtfel orice exces, fie ca e vorba de dementa, fie de lasitate, de necumpatare sau duritate, reprezinta o dispozitie fie bestiala, fie morbida. Astfel, cel care prin natura sa este predispus sa se teama de toate, chiar si de zgomotul unui soarece, de dovada de o lasitate animalica; un altul are fobie de pisici din cauza unei maladii. De asemenea, printre dementi, unii, care sunt din nastere lipsiti de ratiune si duc o existenta limitata la simturi, ca anumite triburi barbare de departe, prezinta dispozitii bestiale, in timp ce altii, pe care maladii ca epilepsia sau nebunia i-au adus intr-o astfel de stare, prezinta dispozitii morbide.

Se intampla uneori ca cineva sa aiba vreuna dintre aceste inclinatii, fara sa se lase dominat de ea: daca Phalaris, de pilda, dorind sa manance carne de copil sau sa-si procure o placere erotica nefireasca, s-ar putea abtine. In alte cazuri, insa, este posibil ca cineva nu numai sa aiba o asemenea dispozitie, ci si sa se lase dominat de ea. Deci, asa cum, in cazul viciului, exista o forma corespunzatoare masurii umane numita viciu propriu-zis si alta pe care nu o numim asa pur si simplu, ci ii adaugam calificativul de bestiala sau pe cel de maladiva, tot astfel este evident ca, si in privinta lipsei de stapanire, exista o forma bestiala si alta maladiva, dar nestapanirea propriu-zisa este numai aceea corespunzatoare necumpatarii specific umane.

Este clar, deci, ca stapanirea si nestapanirea de sine se manifesta exclusiv in domeniul in care se manifesta si cumpatarea si necumpatarea si ca, in celelalte domenii, exista o alta specie de nestapanire, numita astfel doar metaforic si nu in sens absolut.