Iar imi e dor de tine!

Incepe sa miroasa a vara si imi aduc aminte de vara trecuta, cand stateam impreuna tot timpul. Iar la radio tocmai a fost o melodie in care spune cineva “buna dimineata, te iubesc!”

Acum a trebuit sa ma mut, fiindca statem langa unii care faceau fum – un tip si o tipa – iar ea vorbea tare si era greu sa nu auzi ce spune 🙂

La Filos nu e nimeni, desi acum e liniste. Nu mai urla muzica asa cum urla ieri. Stau in Lucky Point.

Postul de radio e national fm; nu-mi prea place; geoana: “Romania nu va exporta criza politica peste hotare” … n-am inteles nimic; de ce nu pot oamenii astia sa spuna ceva clar? In fine,…

Te iubesc tare de tot! As vrea sa te vad acum!

O sa incerc, mai bine, sa iti scriu o poveste.

Intr-o zi un domn cu barbison si-a cumparat un periscop. Vanzatorul ii spusese: “Uitati ce frumusete! Puteti sa vedeti cu el dupa coltul strazii!”

Era un periscop vechi folosit in razboi de soldatii care stateau in transee. Verde, din metal, cu cate o turela la fiecare capat, pentru protectie.

Turelele se dadeau la o parte si atunci puteai sa privesti in oglinda de jos si sa vezi imaginea care se rasfrangea in cealalta oglinda.

Domnul cu barbison cumparase periscopul fara sa stie la ce i-ar putea folosi. Nu dorea sa priveasca dupa colt. Ii placuse, insa, aspectul de lucru vechi. Metalul din spatele vopselei care se cojea il facuse sa tresara.

“Acest periscop a fost in razboi” – isi spunea. Si apoi se gandea: “Oare o fi fost primul razboi sau al doilea?” Incerca sa isi inchipuie intamplari din razboi. Zadarnic.

Dupa cateva zile periscopul fusese aruncat in fundul unui dulap. Probabil ca tot acolo se afla si in ziua de azi.

Nu mai stiu cum sa continui cu povestea asta. Ma gandesc ca ar putea sa se incheie asa. Stiu ca daca se va incheia asa va fi mai rau decat daca ar fi avut un sfarsit trist, dar asta e. 🙂

Te iubesc!