Dupa ce a vorbit despre “cand are sens sa discutam despre curaj si cand nu are” si apoi despre “cum sa deosebim intre curaj, lasitate si temeritate”, Aristotel se apuca sa vorbeasca despre cazurile in care cineva pare sa fie curajos, dar nu e de fapt asa.

Care sunt cele 5 feluri de “curaj”? Sa vedem,…

Primul ar fi curajul civic: cetatenii infrunta pericolele de teama pedepselor si a dezonoarei. Deci conteaza de ce te porti ca un om curajos, asa cum am presupus. Daca o faci fiindca esti convins ca asa e bine, ca asa trebuie sa te porti, e ok. Daca o faci fiindca ti-e frica de pedepse etc., actiunile tale doar seamana cu actiunile omului curajos.

Al doilea: actiunile care par curajoase, dar in care conteaza experienta. Exemplul lui Aristotel cu soldatii mi s-a parut complicat.

Eu m-am gandit la un acrobat care merge pe sarma, in conditiile in care are un bun antrenament, si stie ca sunt riscuri foarte mici sa i se intample ceva. Noua ni se pare ca e un om curajos, dar el nu face nici un efort de curaj.

Al treilea caz: Oamenii care sunt foarte nervosi se poarta uneori ca si cand ar avea curaj. E limpede la aia care se iau la bataie. Adica, iti poti inchipui un tip care e atat de nervos incat sare sa-l bata pe unul care e de doua ori mai mare decat el.

Daca nu-ti dai seama de ce sare la bataie cu ala ai putea spune ca e curajos. Dar el nu e cu adevarat curajos, doar ca nu se poate controla. Comparatia cu animalele mi-a placut la faza asta.

Si mi-a placut si ideea ca animalele nu pot fi curajoase (fiindca nu pot urmari “frumosul moral”, probabil). Asta ar putea fi o tema de discutie interesanta.

Al patrulea caz e al oamenilor care se imbata si capata tupeu. Nici ei nu sunt curajosi, desi pot fi luati drept curajosi. E limpede, nu e nevoie de alte povesti. Desi Aristotel pare sa caute, pentru fiecare caz in parte argumente prin care sa arata ca desi omul respectiv se poarta ca unul curajos, de fapt nu e curajos.

In fine, ultimul caz e cel al oamenilor care “ignora pericolul”. Cum adica? Adica incearca sa nu tina cont de pericol si se poarta ca niste oameni curajosi? Dar exemplul e cu unii care, pur si simplu, habar n-au care e pericolul care ii paste, si de aia se poarta ca niste oameni curajosi.

Imi pot inchipui, de pilda, un om care se joaca cu o vipera, crezand ca e vb de un sarpe de casa, complet inofensiv. Pentru cei care stiu ca aia e vipera el pare un om foarte curajos. Dar e limpede ca el nu e cu adevarat curajos.

Ce probleme as mai avea? Pai,… e sigur ca asta e o lista completa? Doar astea 5 sunt felurile in care cineva se poate purta ca si cand e curajos, fara sa fie de fapt curajos? Sigur nu sunt si altele?