Ramasesem cu o problema din capitolul trecut, si anume ca Aristotel ba vorbeste despre comportamentul omului curajos, ba (parca) vorbeste despre curaj ca stare psihologica. In capitolul asta lucrurile par sa se mai limpezeasca, cand spune ca “omul curajos este lipsit de teama atat cat poate fi un om”.

Cu alte cuvinte, si omul curajos traieste teama, ca stare interioara, dar se va stradui sa se poarte cu curaj. Deci ne intereseaza comportamentul, nu starea psihica.

In plus, se pare ca pentru ca o actiune sa fie curajoasa, asa cum intelege Aristotel lucrurile, trebuie sa fie facuta avand ca scop “frumosul moral”. Adica, daca faci o chestie care e perceputa ca un act de curaj, dar nu fiindca asa crezi ca e bine, ci fiindca vrei sa te dai mare sau altceva, atunci nu e vorba cu adevarat de curaj.

Apoi Aristotel vorbeste despre depasirea curajului prin exagerare. Unii exagereaza prin faptul ca nu simt niciodata frica. Deci si sa simti frica atunci cand trebuie tine de curaj? Cam ciudat. In fine,… Ceilalti sunt cei temerari, dar pentru Aristotel temerarii sunt de fapt niste laudarosi.

Dar atunci la ei nu e vorba de un “exces de curaj”, ci tot de lipsa de curaj plus laudarosenie. In orice caz, “exces de curaj” suna un pic curios. Pana la urma, la ce fel de oameni se gandeste Aristotel cand vorbeste despre cei care depasesc linia de mijloc inspre exces in cazul curajului?

Nu cumva e vb de doua chestii diferite: (i) lasitate /vs./ curaj si (ii) a risca prea putin / linia de mijloc / a risca prea mult?

In orice caz, in continuare (adica pe unde incepe 1116a) vine iar o caracterizare psihologica a lasilor si curajosilor. Lasul nu are incredere, curajosul spera. In schimb, cand vorbeste despre temerar (care e impetuos in actiuni) si curajos, care e calm, Aristotel pare sa vorbeasca iar despre comportamente. In fine, asta e situatia 🙁

Iar in ultimul paragraf e o chestie interesanta despre sinucidere. Pentru Aristotel, daca te sinucizi fiindca vrei sa scapi de niste suferinte – saracie, dezamagiri in dragoste etc. – esti las, nu curajos. E rau sa te sinucizi in astfel de situatii, fiindca arati ca esti un om slab.

N-am putut sa nu ma gandesc la asta: un om care se sinucide in inchisoare de frica torturii e un om slab, dar un kamikaze care se sinucide de frica sa nu isi piarda onoarea e un om curajos? Really? Hmmmm,…