E usor sa-ti imaginezi povesti vechi in care omul rau e depistat prin faptul ca nu-i place nu stiu ce mancare. Adica, asta se potriveste cu spiritul povestilor vechi. Nu conteaza daca asta chiar apare in povesti sau nu, e o chestie plauzibila – credinta ca gustul poate fi un indicator moral.

In zilele noastre cineva ar putea spune: “pai,… daca iti plac carnatii de mistret, e clar ca esti un om rau, fiindca…” iar aici ar veni ceva cu drepturile animalelor.

Rasfoiam de curand o carte a lui Pascal Bentoiu. El zicea ca oamenii vorbesc amestecat despre opera muzicala – unii considera ca opera muzicala e in partitura, altii ca e in sunetele scoase de instrumentisti atunci cand interpreteaza piesa, iar altii ca opera muzicala e in mintea ascultatorului.

Gata, mi-am adus aminte cum se chema cartea – Imagine si sens. Avea tot felul de idei antistructuraliste.

Revenind, e clar ca poate sa iti placa gustul carnatilor de mistret, dar sa nu apreciezi carnatii de mistret si sa nu fii dispus(a) sa mananci asa ceva. Si de unde stii ca iti place gustul? Poate te pacaleste cineva sa gusti.

Faptul ca iti place sau iti displace gustul unei mancari nu poate fi un indicator moral. Chiar daca ar exista o mancare numita, sa zicem, zacusca criminalului si ai gusta din ea si ai descoperi ca are un gust placut, asta n-ar insemna nimic.

Chiar daca “stiinta ar dovedi” ca majoritatea oamenilor care simt un gust placut atunci cand gusta din porcaria aia ajung criminali, asta nu ar duce la o evaluare morala. Atata timp cat nu ai facut nici o crima, nu esti un om rau. Iar pentru chestiile de genul “Vasile are gene de criminal” nu exista nici o evaluare morala.

Asta e limpede. Ce anume indica, totusi, faptul ca-ti place o anumita mancare? Pai,… te poate plasa intr-o anumita categorie sociala. Dar aici nu vorbim, pur si simplu, despre gusturi. Poate exista oameni care, desi simt si ei, cand li se serveste o ciorba de fasole cu afumatura, ca mancarea are un gust bun, nu apreciaza o astfel de mancare, fiindca li se pare “taraneasca” (sau ceva de genul asta; acum mi s-a facut pofta de ciorba de fasole).

Deci sunt trei chestii (cel putin): sa-ti placa gustul unei mancari, sa apreciezi mancarea respectiva, sa fii dispus(a) sau dornic(a) sa mananci mancarea aia. Nu intotdeauna se suprapun. Primele doua nu au nici o relevanta morala, dar a doua poate avea o relevanta sociala. A treia, in masura in care actiunea de a manca o anumita mancare poate avea o anumita semnificatie s.a.m.d., poate avea si o relevanta morala.

Dar cum poate avea o relevanta morala actiunea de a manca o chestie? Sa zicem ca ar exista un restaurant care ar servi creier de om. Clientilor li s-ar da asigurari ca toate creierele provin de la persoane care si-au dat acordul, in timpul vietii, la asa ceva, ca rudele persoanelor respective nu se simt lezate s.a.m.d.

S-ar petrece, in cazul asta, ceva imoral? E imoral sa faci lucruri care ii socheaza pe alti oameni?

Gata, mi-e somn!