S-a scobit Gramo printre complexe si iata ce-a gasit: Trebuie sa ajungi sa descoperi dintr-o data ca din oglinda te priveste un nene (sau o tanti) ca sa te gandesti la batranete? Si tot pe linia asta: Cum se intampla asta? Ajungi la un moment dat, in loc sa mai fii un tip sau o tipa, sa fii “un domn” sau “o doamna”? (Ok, dupa niste reguli. Daca erai o tipa, nu devii un domn. 🙂 )
Dar e weird de tot. Nenea asta cu burta si gusa a fost si el un pustan? A mai ramas ceva din pustanul ala in el? Unde? Si de ce a devenit totusi un nene? De ce imbatranesc oamenii? Ce se intampla cand imbatranesti? E nashpa rau?
Acuma, daca o sa-i sucim mana la spate lui Gramo o sa descoperim, intr-un moment spontan de sinceritate, ca el (sau ea) nu cauta cu adevarat un raspuns la toate intrebarile de mai sus si la alte intrebari posibile despre batranete.
Lui Gramo ii repugna intrebarile de genul “But what about X?”, unde in loc de X poate sta orice: girls, ageing, plum pudding, cosmetics, vegetables, parrots, your mother, gravity, politics, etc. (da, cica in engleza se pune virgula inainte de “etc.”)
La astfel de intrebari Gramo ar raspunde: “Ce-i cu batranetea? Ce vrei sa ma intrebi pana la urma?” Deci e normal sa ne asteptam din partea sa fie la ipocrizie, fie la o problema ceva mai bine precizata.
E adevarat ca daca problema e mai bine precizata, unii dintre cei care ar fi crezut initial ca ii priveste si pe ei si-ar putea pierde interesul pentru ea 🙂 Dar asta e un risc pe care Gramo e dispus(a) sa si-l asume. Decat in butoiul cu ipocrizia, mai bine asa.
Prin urmare,… intrebarea este… (rapait de tobe) … errrrrghhh,…. hmmm,…. asta: E un lucru rau sa imbatranesti? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
nu e un lucru rau, e natural si in voia firii.. e un lucru rau sa imbatranesti si sa nu stii cum si, cel mai rau, sa incerci sa ascunzi lucrul asta…parerea mea, evident:)
nu e lucru rau sa imbatranesti, asta e viata. E lucru rau, poate, sa nu stii sa imbatranesti.
Gramo nu este inca batran…sunt de acord cu moniK : este foarte greu sa stii sa imbatranesti si este si mai greu sa stii cand sa te retragi. (in general, din viata in particular)
Personal mi-am impus o limita de varsta : 64 de ani…daca traiesc pana atunci , va trebui sa fac o retrospectiva puternica : Sunt inutil ? Daca da => Automatic Shut Down.
Cel mai r?u e, cred eu, atunci cînd tu e?ti tîn?r în capul t?u ?i corpul nu mai e. Deodat? trebuie s? intri în tiparul b?trînel simpatic/afurisit/cu baston, baba de la doi/b?trînic?/tanti aia, chiar dac? nu î?i vine deloc s? faci asta, ba chiar ?i se pare total nepotrivit s? te por?i a?a (dar acum, normal, a?a presupun, c? nu am de unde s? ?tiu)
@MoniK: oare toate lucrurile care se petrec in mod natural sunt lucruri bune? sau macar ok?
toate nenorocirile prin care au trecut dinozaurii (God, cata suferinta!), nenorociri care au culminat cu disparitia lor ca specie, s-au petrecut in mod natural;
in afara scenariilor SF, oamenii nu aveau cum sa intervina pe vremea aia; la ce au folosit infometarea si disparitia dinozaurilor?
Sau: oamenii sunt si ei niste animalute si fac parte din natura; atunci si Holocaustul e un lucru natural; dar asta nu-l face sa fie si un lucru bun 🙂
@krossfire: Gramo are 62 de ani, 150 de kg si peste doi metri cincizeci! 🙂
@hiacint: am vazut tipi trecuti de 50 de ani care aveau aceeasi curiozitate pentru diferite lucruri si acelasi interes sa afle chestii noi si asa mai departe ca si un pusti de 10 ani;
si am vazut si cupluri de oameni trecuti de 60 de ani care se purtau ca niste adolescenti superindragostiti s.a.m.d.
n-am prea vazut asa ceva la noi, e drept; anyway, e clar ca gastile sunt pe varste si ca oamenii care au sub 20 nu vor face parte (decat in mod cu totul exceptional) din aceeasi gasca cu oameni care au peste 30;
si chiar asa: de ce sa trebuiasca sa te porti asa cum se asteapta ceilalti sa se poarte un om care are varsta ta biologica?
am auzit o zicala odata:
“se spune ca at cand imbatranesti devii mai intelept, insa unii, imbatranesc degeaba”
nu are prea mare legatura, da.. am zis s-o zic
De obicei fenomenele/lucrurile care urmeaza legile naturale sunt in regula si ceea ce nu e ok este tocmai artificialitatea introdusa de om in ecuatie. Oricum imi place cat de out of the box ajungi cu exemplele – vezi dinozaurii 🙂 Pai daca nu dispareau, nu puteau lasa locul altor specii care ar fi trait milioane de ani cu frica in sufletelul lor mic de mamifere.
Cat despre batranete, nu e buna sau rea, mai degraba neplacuta organic. Dar asta ar trebui compensata prin inteleptire. Cred ca asta e un fel de troc (tot natural), oferi din punctele de stamina sa-ti creasca wisdom-ul. Numai ca multi nu dau semne ca s-ar pricepe la astfel de trocuri.
@Gramo: pentru mine nu e problem? cu trebuie/nu trebuie în ce prive?te vîrsta. Am un prieten foarte bun trecut de 50, drept e c? din obi?nuin?? nu ies din “dumneavoastr?”, dar ne în?elegem, de?i suntem din g??ti diferite.
Cred c? avem a?tept?ri de la ceilal?i, m?car c? a?tept?m s? nu ne dea cu totul peste cap – cîteodat? e bine s? fii dat peste cap, contrariat, nu spun c? nu e. De aceea, dac? în obi?nuin?? este ca b?trînii s? fie în?elep?i, unul “necugetat” ne poate surprinde, pl?cut sau nu, la fel cum dac? ideea ar fi “b?trînii sunt necugeta?i”, unul foarte lini?tit ne-ar surprinde.
Mai adaug întrebarea: Cum te compor?i cînd omul din fa?a ta nu-?i arat? vîrsta?
@aprozarnet: n-am auzit zicala, dar am vazut oameni care imbatranisera degeaba; de fapt, vedem in fiecare zi, fiindca langa noi sta o baba betiva, scandalagioaca si rautacioasa 🙁
@flu: could u please expand a bit on the “out of the box” part? 🙂 din punctul lui Gramo de vedere, daca spui “toti corbii sunt negri” si eu iti arat un corb alb, ce conteaza ca-l aduc din Siberia? 🙂
M-am gandit si eu de vreo cateva ori la chestia cu imbatranirea (dar nu foarte, foarte serios ca nu e ceva ce pot controla si/sau opri, asa ca astept sa vad cum m-oi descurca) si depinde de individ. Cati oameni, atatea idei si destine… daca pana la 21, 22 timpul s-a scurs ok, acu’ mi se pare ca o ia la vale rau de tot… mai un piculet si ajung sa schimb prefixul, yikes! si nu am reusit sa schimb lumea asa cum mi-am propus intre 16 – 18 ani, dar am o fam super, o casnicie fericita si inca mai sper sa schimb ceva in bine in lumea asta 🙂 trebuie sa te comporti asa cum simti, dar totusi fara sa ajungi sa fi penibil (gen Irinel) in final limitele sunt impuse de situatii si de noi.
Sau daca-l vopsim. 😉
Explicatia e scurta: mi-a placut exemplul pentru catastrofe, eu n-am empatizat niciodata cu dinozaurii si mi s-a parut ingenios. 🙂
Nu tot ce se produce in mod natural are consecinte pozitive, se intelege de la sine ca nu avem doar alb si negru ci si gri, astfel ca de fapt toti corbii sunt gri, difera doar nuantele griului, unele foarte deschise, altele foarte inchise.
Imbatranitul are 2 consecinte asociate direct:
1. ti se uzeaza corpul: ti se imputineaza puterile, iti scartaie incheieturile, faci gusha, ti se maresc urechile si eventualii negi, vezi mai prost, auzi la fel… etc
2. ai la dispozitie o ‘experienta de viata’ (tot) mai mare.
Eu votez asa: consecinta 1 e rea, consecinta 2 poate sa fie buna. Sa nu-mi spuneti ca neputinta e tot un fel de largire a ‘experientei de viata’; ca apropierea mortii si lipsa puterilor iti da o noua perspectiva asupra lucrurilor care sunt ‘cu adevarat importante’. Asta e ca si cum ai zice (de exemplu) ca perioada comunista a fost buna din cauza ca, in absenta televizorului si a netului, oamenii ajungeau sa citeasca mult mai mult, sa mearga la teatru sau sa interactioneze mai mult cu prietenii. E o diferenta mare intre a citi pentru ca n-ai altceva mai bun de facut si a citi pentru ca asa alegi sa faci, in conditiile in care exista variate posibilitati de a-ti petrece timpul (si nenumarate carti bune dintre care sa alegi).
Imbatranitul pare sa fie rau. Totusi, ma gandesc ca e posibil ca, macar in cazul unora dintre batrani, ceea ce extrag ei din anii traiti in plus sa fie atat de valoros incat imputinatul puterilor sa ajunga aspect nesemnificativ. As zice ca imbatranitul e in principiu ‘rau’ dar uneori poate fi frumos si atunci devine ‘bine’ 🙂 (daca asa ceva este posibil – in sensul ca nu stiu daca ‘frumusetea’ bate ‘raul’).
eu cred ca singurul mod in care poti fi batran este sufleteste. am prieteni de 50 de ani care sunt mult mai tineri decat multi dintre prietenii mei de cca 25. Am prieteni de 23 care deja au renuntat, s-au asezat sa moara ca moromete. cred ca in cele din urma esti batran atunci cand alegi sa imbatranesti.
Si ca sa raspund la intrebare, pentru mine singura forma de imbatranire este cea fizica. Si nu, nu e rau sa imbatranesti. Este doar o noua faza prin care iti trece corpul, si o poti accepta asa cum accepti, sa zicem, un cos in barbie. Am zis.
brrr … scuze, e noapte aici 🙂 prima propozitie este evident, aiurea :))
Gramo : Da, dar media de viata a unui Gramo este de 120 de ani ;))
OK, definiti-mi binele si raul, cand mai vorbim:D
in mod naturaln ne nastem, crestem mari, dam viata unor fiinte( vivat bebeGramo!) imbatranim si trecem apoi in alt trup, cand karma e imbatranita ne ducem de tot, na!
bunica mea, singura ramasa in viata dintre cei 4 bunici, are acum 73 de ani impliniti. multumesc lui Dumnezeu, e inca in putere si a scapat pana acum de calvarul bolilor, medicamentelor, neputintei si dependentei de ceilalti. ceea ce vreau sa povestesc, pe scurt, seamana poate cu reclama aceea la un detergent de podele, aceea cu “saraca mama, tot singura…”: in urma cu vreo 10 ani, intr-o duminica dupamiaza, neavand un program mai interesant, am hotarat s-o vizitez pe omama, pe nepregatite… am sunt la usa… auzeam un zgomot infundat ciudat, venea de la tv, dar nu reuseam sa asociez sonorul nici unei emisiuni de duminica… intru, o salut, mergem in camera… se aseaza inapoi in fotoliu si, cu ochii pironiti in ecran, imi spune preocupata ceva de genul: “schumacher e pe primul loc, dar inca n-a intrat la boxe… hakkinen si coulthard, au intrat amandoi, au scos timpi buni, sub 7 secunde, pacat ca au ales o strategie cu 3 alimentari, numai villeneuve il mai poate lua, daca-l lasa astia 2 sa treaca, dupa ce alimenteaza si-si schimba pneurile, ca nu mai face mare lucru cu astea”… dupa ce mi-am revenit din uimire, am stat de vorba indelung si am aflat ca e mare pasionata de formula 1 si nu pierde nici o etapa; ca stie clasamentul, echipele, strategiile fiecarui pilot… mai mult de atat, pe baza acestor informatii si a intuitiei, a fost prima persoana care a prezis corect in acel sezon titlul de campin mondial pentru villeneuve.
acum e cu 10 ani mai imbatranita fizic, de curand a suferit si un atac cerebral, dar si-a pastrat tonusul si tineretea… e informata, e mereu vesela, glumeata, are fantezii amoroase cu pavaroti, pe care mi le povesteste de cate ori o vizitez… uneori o simt mai tanara, mai plina de vigoare decat toti nepotii la un loc.
si, ca sa raspund la intrebarea din post… DA, e rau sa imbatranesti, pentru ca daca imbatranesti frumos, atunci cand te vei duce “dincolo” vei lasa in urma prea multa suferinta in sufletele celor care te-au iubit si te-au pretuit.
iar voi, gramo si ceilalti asemeni voi, nu puteti imbatrani decat in acest fel frumos.
E nasol sa imbatrinesti fizic, dar devine mai suportabil atunci cind, intelectualiceste, ramii la fel. Am avut un soc zilele astea, revazind niste poze de-acum nouashpe ani (see here, extrema dreapta: http://farm1.static.flickr.com/209/474439961_15266f5161.jpg ). Neneee, tipul ala cu plete, numa’ fibra, fara pic de burta si cu o lucire salbatica in privire e una si aceeasi persoana cu burtosul care-si priveste oarecum resemnat in oglinda fruntea tot mai inalta (see here: http://farm1.static.flickr.com/96/220114192_d63c2f79cd.jpg?v=0 )? Dupa care mi-am amintit care-i motivul ce ma determinase sa caut poza aia si m-am inseninat. But… Mai dificil decit sa imbatrinesti e sa stii in ce privinte e cazul sa te maturizezi si in ce privinte sa ramii carefree… Tough problem, asta.
batranetea este un concept ciudat… este doar evolutia organica a omului… da mai imbratanesti si psihic dar asta e alta poveste..
nu imbatranim doar evoluam
habar nu am daca e rau sau bine …poti sa mai astepti putin sa vad cum este ?:)
mai, acu’ sincer, sa imbatranesti nu e nici bine nici rau, e inevitabil. depinde cum tratezi procesul respectiv: ori te incapatanezi sa ramai tanar, ori incerci sa te adaptezi, ori iti bagi picioarele si te sinucizi social
am exemple apropiate de oameni cu care, la 80 de ani, discutam mai deschis decat cu multi alti tineri, cum la fel am si exemple de oameni care la 25 de ani sunt deja senili emotional…
concluzia mea: totul sta in atitudine si in felul cum stii sa-ti traiesti viatza. o fi bine, o fi rau?… 🙂
sa imbatranesti e oribil. a fost dintotdeauna oribil, e mai acut acum, dupa revolutia sexuala din 60. as fi vrut sa fiu hetero, sa am o nevasta langa mine si copii sa-i cresc si sa ma simt vinovat cand imi place de altcineva. fireste, sunt constient ca asta e o fictiune la fel de reala ca si religia crestina, dar cu toate astea. sa imbatranesti asa in gol, fara familie, fara religie, fara un rost mai consistent nu e chiar cel mai placut lucru.
Aaaaaa! Nu, nu, nu! :(( Not ageing, not growing up, not growing old!Cred ca lucrul asta ma sperie mai tare dintre toate… sa vezi cum devii neputincios, cum iti apar riduri, cum faci burta, cum ti se lasa sanii, cum obosesti incredibil de repede, cum te doare spatele, cum trebuie sa porti ochelari “fund de borcan”, cum trebuie sa te rogi de lume sa te lase sa stai jos in autobuz pentru ca efectiv nu poti sa stai in picioare, cum…
Mie una mi-e incredibil de frica de tot ceea ce inseamna “a imbatrani” si “batranete” 🙁
gramo, mergi sa vezi filmul Venus, cu peter o’toole, ruleaza pe ecrane de vreo saptamina-doua; e fix despre batrinete si imbatrinire, problemele care apar atunci (si cit de complicata dar nu imposibila poate fi ultima iubire), cum te privesti, cum te privesc ceilalti etc etc
sigur o sa-ti placa foarte mult.
a.
@andreanum: ce coincidenta!!! acum cautam filmul Venus pe net 🙂
@flu: pai si cum ramane atunci cu “e ok sa imbatranesti, fiindca e natural”? 🙂
@irina: da, ar fi cam greu sa-i convingem pe oameni ca 1 e o consecinta buna (sigur, exista probabil oameni care ar incerca asta); in plus, se poate sa nu te mai recunosti in aratarea din oglinda; corpul ti se schimba mai repede decat te obisnuiesti tu cu “noul look”;
nu sunt doar problemele de sanatate si look; prietenii tai (daca ii ai) imbatranesc si ei 🙁 si nu-ti mai faci prieteni noi; iar oamenii tineri te evita; iar tu obosesti sa descoperi lucruri noi si interesante si nu realizezi ca Metallica e noul Gica Petrescu 🙂
experienta de viata – da, poate e un castig, desi oamenii tineri nu prea cred in experienta de viata (“de ce sa stie tanti aia mai multe decat mine doar fiindca a trait mai mult”?); adica e un castig tot din perspectiva batranilor 🙂
@claudia: ei, am inteles ce voiai sa spui cu prima propozitie 🙂 si noua ni se pare ca oamenii imbatranesc si fiindca aleg sa imbatraneasca; otoh, sa nu mai poti face sex parca nu e totusi ca si cand ti-ar aparea un cos in barbie 🙂
@MoniK: loooooooooooool 🙂 Gramo hates definitions! dar daca ti se pare ca vorbim despre lucruri diferite, putem sa ne lamurim usor, fara definitii 🙂
p.s.: la kestia cu karma nu ne bagam
@carlitos: foarte frumoasa povestea bunicii tale, ne-am amintit de mai multe lucruri frumoase, iti multumim ca ne-ai scris!
@hnu: oh, dear, 10x pentru poze! da, vorbim aceeasi limba! 🙂
@Eros: offffffff, pai de ce sa nu fie nici bine sau rau fiindca e inevitabil? distrugerea pamantului ar fi o chestie inevitabila daca ar aparea nush’ ce cometa sa se joace cu el de-a “Christos a-nviat – Adevarat a inviat!” N-ar fi o chestie nashpa fiindca e o chestie inevitabila? Gramo has strong doubts about it! 🙂
@lickido: da, ecourile fazelor din 60 se vad pana in ziua de azi prin reclame; mesajul a ramas asta: “e cool sa fii tanar!” cand nu mai esti tanar, nu mai existi;
dar n-am inteles cum iti indulcesc nevasta (sau barbatul) si copiii batranetile.
@ionuca: weird, dar asa ne-am gandit: parca e mai putin scarry (pentru Gramo, cel putin) sa te transformi direct intr-o batranica simpatica cu parul alb (sau un batranel) decat sa treci prin toate stadiile intermediare (alea dintre 30 si 60 de ani)
Fiecare varsta cu frumusetea ei, va transmite unu’ care chiar astazi schimba prefixul, de la 2 la 3.
Cat mai era pana la midlife crisis ?
😀
ce te mai periaza unii de pe aici, gramo [nasty stuff deleted] is it just me, sau fazele astea sunt cam deplasate? parca imi aud colegele de facultate sau de job facandu-si complimente super-gingase si cliseistice la nesfarsit despre boyfriends, familie, casa, haine, coafura etc… cred ca exista feluri mai autentice si mai meaningful de a ii spune cuiva ca il placi…
despre batranete.. mie mi se pare interesanta provocarea de a-ti construi o identitate ok, bazata pe altceva decat pe frumusete, sanatate, proiecte pentru viitor, capacitate de munca etc. Nu cred insa ca depinde prea mult de noi sa fim niste moshi misto. Atunci, bineinteles ca e tragica..
@adi calarasu: mai ai destul pina te va apuca si pe tine midlife crisisu. toti barbatii, la 40, trec prin asa ceva; e drept ca pe unii ii ia mai de tineri :)))
glumeam, desigur
nu am scapat inca de problemele adolescentei 🙂