Caldura mare, plictiseala pe masura, campanii super amuzante pe net, la televizor, la radio, pe strada, oriunde e loc de un afis. Candidatii sunt peste tot. Raspund la intrebari. Propun planuri marete pentru Bucuresti.

“Harta”, “roate”, “imi pasa”, “alege drumul drept”, “cu siguranta, da!”, “fac scoli si gradinite frumoase”, “ne-am saturat de coruptie”, “hranim si cainii vagabonzi”, “ne doare” (acestea sunt citate aproximative – cam cu asta ramane un alegator sictirit dupa o zi de munca).

Cel potrivit, cel bun, cel drept, cel harnic, cel familist, cel corect, cel echilibrat, cel invatat, cel care panseaza ranile, toti sunt in campanie electorala. Mai mare dragul sa mergi la vot!

Presa e pe faza tot timpul si ne zice: cine se dezbraca, cine isi paraseste nevasta, cine isi foloseste copiii, cine fura, cine face blat, cine e corupt, cine are interese ascunse, cine e securist, cine e sabotat.

Rezultatul: toti au un mare defect – credibilitatea lor tinde spre zero. Am o mare frustrare din cauza ca am ratat weekend-ul trecut sa ii intreb pe candidati ce parere au despre parada gay (primarul trebuie sa aprobe parada).

A, singurul partid pe care nu l-am gasit in presa e UDMR. Marko Bela a sustinut ca a dus o campanie pozitiva. Asta s-a tradus in presa prin “ignore” (no scandal, no news).