“Exista in suflet trei factori fundamentali, ce determina actiunea si adevarul: senzatia, intelectul, dorinta.” – Alo, domnu’, chestia asta suna ca in cartile alea motivationale. Ce treaba are actiunea cu adevarul? Cum adica 3 factori? De ce doar 3? De ce fix aia? Ia sa vedem…

Oamenii pot afla lucruri adevarate fie fiindca le percep, fie fiindca isi folosesc mintea (intelectul, in fine). Dar dorinta ce treaba are cu adevarul? Sau are cu actiunea? Fiindca daca nu iti doresti sa faci un lucru, nu actionezi? Dar uneori oamenii actioneaza si fara sa doreasca. Fiindca au obligatia sa actioneze, de pilda.

Iar apoi spui chiar dumneata, nenea Aristotel, ca senzatia nu are treaba cu actiunea. Dar chiar nu are? Daca ma intepi in deget, imi trag mana. Sau aia nu e o actiune? Aaaa, nu e, fiindca actiunile trebuie sa fie intentionate. Ok, am inteles.

Gandirea teoretica nu este nici practica nici poietica – hmmm,… asta ce mai inseamna? Nu te ajuta sa iei decizii in situatii obisnuite, nu? Iar gandirea poietica e un fel de gandire a inginerului, nu? Are legatura cu situatiile in care chiar trebuie sa construiesti diferite lucruri, sa confectionezi obiecte, right? De la “poiesis” – a face, nu?

Ok, am inteles ceva.

“alegerea deliberata este conditionata de intelect si gandire pe de o parte, si de un habitus etic pe de alta parte” – Pai ce treaba are habitus-ul? Adica, daca actionez in virtutea unor deprinderi, cum mai e actiunea mea rezultatul unei alegeri deliberate? Poate fiindca as putea sa nu dau curs inclinatiilor pe care mi le-am format prin deprindere? Aici intervine alegerea? Hmmmm… Bine, sa zicem.

Iar apoi mr. A. pare sa spuna ca gandirea singura nu poate sa duca la actiuni, ca mai e nevoie de ceva. Asta ar fi dorinta. Exista psihologi care vorbesc cam in felul asta despre vointa. In fine,…

Iar apoi vine citatul ala simpatic, in care se spune ca nici macar divinitatea nu poate face “sa nu fi existat ceea ce deja s-a produs”. Acuma, e limpede ca faza asta poate fi inteleasa in doua feluri.

Felul unu: divinitatea nu poate face in asa fel incat un lucru care exista in prezent sa nu fi existat. Asta e fals, desigur. God ar fi putut face in asa fel incat sa nu fi existat Holocaustul, de pilda. De ce n-a facut asta nu e important acum.

Felul doi: divinitatea nu poate face in asa fel incat un lucru sa existe in prezent, dar sa nu fi existat in trecut. Asta e adevarat. Nici macar God nu ar putea face in asa fel incat Roma sa existe in prezent, dar sa nu fi fost niciodata creata in trecut.

Iar aici am obosit. Gata.