Daca iti recunosti limitele, poti deveni un terapeut mai bun. Daca te enervezi cand cineva iti raspunde cu “ce naiba e cu psihoflecareala asta?”, esti pierdut.

Daca nu ai incredere in psihologie ca stiinta, ai o carte cu povestiri amuzante despre cum se face terapie cu final nefericit. Iar daca unele povestiri sfarsesc si cu sinuciderea pacientului, asta nu conteaza. Felul in care este prezentat cazul te face sa crezi ca omul avea oricum probleme si nici un terapeut din lume nu l-ar fi ajutat. 🙂

Cartea e distractiva si daca ai convingerea ca psihologia e buna de ceva sau ca e stiinta, dar poate mai inveti ceva. Sa nu fii narcisist, sa asculti oamenii si sa nu ii judeci.

In multe situatii din viata ascultam povestile oamenilor, ii sfatuim si facem fix aceleasi greseli ca si unii dintre celebrii terapeuti. In plus, generalizarea si teoretizarea excesiva a vietii psihice complica lucrurile.

Cum ratezi in terapie? La fel cum ratezi in viata atunci cand gresesti si spui ca nu e responsabilitatea ta, e vina celuilalt, e aiurea contextul sau pozitionarea astrelor. 🙂

Aveti cateva fragmente din carte aici.

p.s. nu as vrea sa rateze un terapeut cand e in joc sanatatea mea psihica. La fel, ma gandesc cu groaza ce s-ar intampla cu corpul meu, daca un medic ar gresi abordarea si tratamentul. Recunosc ca mi s-a intamplat asta, aveam pleurezie si un medic mi-a dat tratament pentru anexita.