Aristotel se intreaba mai intai daca un om poate sa suporte un lucru nedrept fiindca vrea sa suporte asa ceva, propunandu-si (probabil) sa faca asta. Si se intreaba si daca se poate face un act de dreptate in mod involuntar.

Raspunsul lui la prima intrebare este ca una e sa suporti niste prejudicii si alta e sa suporti o nedreptate. Un om nu poate sa isi doreasca sa fie nedreptatit. Nu poate sa se puna in situatia de a fi nedreptatit prin propria sa vointa.

Aici nu e vorba de o imposibilitate fizica. Nu e ca si cand ai spune ca un om nu poate sa zboare. E un fel de imposibilitate conceptuala. A spune ca un om suporta in mod voluntar nedreptatea seamana cu a spune ca un celibatar ar putea fi, totusi, casatorit.

Iar la cealalta intrebare raspunsul pare sa fie asemanator.

Totusi, exista situatii in care oamenii par sa suporte in mod voluntar o nedreptate: cand cineva imparte niste bani sau niste bunuri si isi atribuie partea mai mica, dintr-un exces de corectitudine sau ceva de felul asta, de pilda. Dar aici Aristotel spune ca nu e vorba de o nedreptate, ci doar de o paguba.

Normal. Daca ai acceptat ca un om nu poate fi de buna voie nedreptatit, atunci orice chestie seamana cu asta va fi redescrisa in termeni diferiti, in asa fel incat sa nu reiasa ca e vorba de nedreptate. In schimb, in cazurile in care nu e vorba de o chestie facuta din propria vointa, poti spune ca a avut loc o nedreptate.

Nu pare insa asta un joc cu cuvintele? Si pana la urma, ce importanta are cum descriem o situatie?

Apoi Aristotel discuta si despre situatiile in care cineva imparte niste bani sau alte chestii dandu-i cuiva mai mult (in detrimentul altcuiva, se presupune). In cazul asta, spune el, nedreptatea o comite cel care face impartirea, nu cel care primeste mai mult. Aici totul e limpede, nu ni s-a parut nimic de discutat.

Iar apoi vorbeste din nou despre diferenta dintre dreptate si nedreptate ca dispozitii habituale (inclinatia de a lua decizii drepte sau nedrepte) si dreptate si nedreptate ca actiuni accidentale. Mai pare sa reiasa din ceea ce spune ca poti fi drept doar daca faci actiuni drepte in virtutea unor dispozitii habituale (fiindca asa te-ai obisnuit sa faci), in mod voluntar si intelegand foarte bine ce e dreptatea.

Si acelasi lucru e valabil si pentru a fi nedrept. De unde pare sa reiasa ca e destul de greu sa fii un om nedrept. 🙂 Dar deja am cam obosit sa ne gandim la lucrurile astea. Si de fapt capitolul s-a si terminat. 🙂