Sigur, n-avem pretentia ca am facut un studiu stiintific. Cativa oameni au raspuns la doua chestionare. Ceva e totusi interesant. Din 123 de oameni (cati au votat pana la ora asta la primul chestionar), 107 au spus ca invatamantul (universitar, se intelege) ar trebui sa fie centrat pe formarea de abilitati, nu pe transmiterea de informatii.

Pe de alta parte, din 127 de oameni (cati au votat la al doilea chestionar), doar 11 cred ca examenele verifica daca studentii si-au insusit niste abilitati, iar 65, adica mai mult de jumatate, cred ca la examene ti se cere doar sa reproduci niste informatii.

Acum, daca Gramo n-ar fi un personaj virtual, ci o revista cu pretentii culturale, ar incepe sa vorbeasca despre modul traditional in care vedeau mai demult oamenii cunoasterea. Enciclopedistii, de pilda. Cunoasterea era pentru ei un corp de teze, iar invatamantul trebuia sa ne garanteze ca “tezaurul cunoasterii” le este transmis generatiilor urmatoare.

Si apoi ar mai baga niste panglici despre cum “suntem tributari si azi acestei viziuni”, despre cum se reflecta ea pana si in “jocurile de cultura generala” gen ConQUIZtador s.a.m.d.

Pe de alta parte, daca Gramo ar fi ziar, ar incepe sa deplanga situatia invatamantului, lipsa fondurilor de la guvern, si-ar trage cateva articole despre fraudele de la examene si apoi cateva editoriale in care si-ar da cu parerea ca sistemul examenelor, bazat in principal pe memorare si reproducere, e si el vinovat pentru toate fraudele respective.

Ok, nu orice ziar, ci doar un anumit gen de ziar.

Iar daca Gramo ar fi post de televiziune, probabil ca s-ar duce si ar filma niste oameni care nu sunt neaparat studenti, dar arata a studenti si se fac ca citesc niste cursuri, iar apoi ar baga imagini cu niste cesti de cafea si scrumiere cu multe mucuri de tigari si ar comenta ca programele de studii sunt nerealiste, ca studentilor li se cer prea multe lucruri, ca au prea putin timp s.a.m.d. dovedind, daca mai era nevoie, ca iar n-a inteles despre ce e vorba.

Iar daca ar fi post de radio, probabil ca ar lua telefoane de la ascultatori pe tema “e greu in sesiune?” si ar baga Liţă Ghiţalău sau altceva in genul asta.

Nefiind nimic din toate astea, Gramo isi da cu parerea la liber. Si zice ca problema e ca sunt probabil multi profesori care nu stiu sa faca altfel. Ei stiu doar sa dicteze cursuri si apoi sa le ceara studentilor sa le recite. Si pana nu vor fi invatati sa faca altfel, n-o sa se schimbe nimic.

Iar acum hai sa ne uitam la un exemplu. Sa zicem ca trebuie sa invat pe cineva sa utilizeze doua concepte noi si apoi sa vad daca chiar le-a inteles. Sa zicem, in plus, ca astea doua concepte sunt “knowing that” si “knowing how”. In traducere, a sti ca si a sti cum.

A sti ca sta pentru orice cunostinta care poate fi exprimata printr-o propozitie: “soarecele e mamifer”, “doi plus doi fac patru”, “Napoleon a fost francez” etc. A sti cum, pe de alta parte, sta exact pentru abilitati: a sti sa canti la pian, a sti sa mergi pe bicicleta, a sti sa aduni sau sa faci un nod la cravata etc.

Partea a doua: vreau sa vad daca celalalt a inteles. Are sens sa-l intreb cine a introdus distinctia respectiva, in ce an si in ce articol? Are sens sa ii cer sa reproduca niste propozitii ale autorului respectiv? Are sens sa ii cer sa reproduca paragraful pe care l-am scris mai sus?

Nu, bineinteles. Daca a inteles conceptele respective, inseamna ca poate sa le aplice. Si atunci ii ofer niste exemple noi si ii cer sa-mi arate cum foloseste conceptele alea. Iata o lista: legea gravitatiei, calculul integral, buletinul meteo, sirul numerelor prime, sahul. In care caz e vorba de cunoastere propozitionala (a sti ca) si in care e vorba de abilitati (a sti cum)? Si de ce?

Sigur, exemplele nu sunt supersimple, dar daca ai inteles distinctia, stii sa raspunzi. Fara sa fi invatat nimic pe de rost (legea gravitatiei e exprimata printr-o propozitie, deci e vorba de a sti ca; “calcul integral” trimite la abilitatea de a rezolva integrale; buletinul meteo e dat in niste propozitii; unele sunt cunostinte – azi au fost -3 grade in Bucuresti, iar altele sunt previziuni – maine vor fi …, deci nu sunt cunostinte, deci in cazul lor nu se pune problema, dar daca s-ar pune, tot despre cunoastere propozitionala ar fi vb; sigur, putem vorbi si despre abilitatea de a alcatui un buletin meteo; “sirul numerelor prime” e o expresie ambigua – poate fi vb de propozitii de forma “1 e nr prim”, “2 e numar prim” s.a.m.d. sau de abilitatea de a determina, pentru orice numar, daca e prim sau nu; in fine “sahul” trimite, cel mai probabil, la abilitatea de a juca sah).

Sa fii capabil(a) sa lucrezi cu o distinctie conceptuala e o “mini-abilitate”. Si partea tare e ca daca ai inteles distinctia, nu o uiti dupa examen. Poate uiti expresiile “a sti cum” si “a sti ca”, dar asta nu conteaza. Distinctia o poti folosi in tot felul de situatii. In fond, am folosit-o in toata discutia de aici (vorbind despre informatii si abilitati), de la bun inceput. 🙂