Un alt fragment pe marginea caruia am putea discuta.
Foarte captivanta Cartea de la San Michele, o recomand calduros. 🙂

Profesia noastra era misiune sacra, i-am raspuns eu, tot atît de înalta, daca nu si mai înalta decît a preotilor si cîstigurile excesive ar trebui oprite prin lege. Doctorii sa fie platiti de stat si bine platiti, cum sînt de pilda judecatorii în Anglia. Cei carora nu le-ar conveni n-au decît sa se lase de profesie si sa se duca la Bursa ori sa deschida o pravalie. Medicii ar fi atunci considerati niste întelepti si toti oamenii i-ar onora si i-ar ocroti. Le-ar fi îngaduit sa ia tot ce-ar vrea de la pacientii bogati pentru bolnavii lor lipsiti si pentru ei însisi, dar în schimb nu si-ar socoti vizitele, nici n-ar trimite nota de plata. Cît valora, în bani, pentru inima unei mame viata copilului pe care i l-ai salvat? Ce plata meritai cînd faceai sa dispara groaza mortii din ochii plini de spaima, cu o vorba linistitoare, ori numai cu o simpla atingere a mînii? Cîti franci sa ceri pentru fiecare secunda de crunta lupta cu moartea pe care-o rapeai calaului, cu seringa ta de morfina? Cît timp vom mai impune umanitatii suferinde costisitoarele medicamente brevetate si toate drogurile cu etichete moderne, dar a caror origine se trage din superstitiile medievale? stim foarte bine ca doctoriile eficace le putem numara pe degete si ne-au fost oferite la un pret foarte ieftin de binevoitoarea mama Natura. De ce eu, doctorul la moda, sa ma plimb într-o trasura eleganta si colegul meu din mahalaua calica sa umble pe jos? De ce cheltuieste statul de sute de ori mai multi bani cu deprinderea artei de a ucide decît cu arta de a vindeca? De ce nu construim mai multe spitale si mai putine biserici, caci te poti ruga lui Dumnezeu orisiunde dar nu poti opera într-un sant? De ce zidim atîtea locuinte confortabile pentru asasinii de profesie, pentru spargatori si asa de putine pentru sarmanii lipsiti de capatîi de prin mahalale? De ce sa nu li se spuie ca trebuie sa se hraneasca din munca lor? (…) Cruzimea fata de animalele fara aparare, care în ochii lui Dumnezeu este un pacat cu mult mai mare decît hotia, se pedepseste numai cu o mica amenda. stim cu totii ca acumularea peste masura de bogatii este, de cele mai multe ori, un furt camuflat cu multa dibacie în dauna saracilor. N-am dat niciodata peste un milionar în închisoare. Abilitatea de a face bani aproape din orisice este un dar special de o valoare morala foarte dubioasa. Cei ce poseda un asemenea talent n-ar trebui tolerati sa si-l exercite decît cu conditia, asa cum se procedeaza la albine, ca o bucata mare din fagurele lor de aur sa fie împartita celor ce n-au miere sa-si întinda pe pînea cea de toate zilele.

Axel Munthe, Cartea de la San Michele, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969, în româneste de Teodora Sadoveanu, pp. 227-228
(Cartea a aparut în 1929)

[Vio]