Repet pentru cine n-a fost pe fază: Vio îşi mănîncă (metaforic) pîinea de la un magazin, unde ori o freacă pe la mărfuri, ori stă la casă şi vede tot felul de lume care plăteşte. Avînd un salariu deosebit de mediu spre mic, se bucură uneori de faptul că deţine un card de angajat cu care ia diverse chestii cu 15 procente mai ieftin. Mai puţin ţigări, ziare, cărţi şi cartele telefonice.
Bon.
Acu’ (să tot fie vreo) trei săptămîni mi s-a întîmplat o chestie care m-a lăsat cu gura căscată de era să şi dau restul aiurea etc. etc. etc. (Vio mai dă restul aiurea, la modul : aveţi de plătit 35 euro, întindeţi o banconotă de 50, Vio vă dă rest 35 de euri, mişto, da, mă rog, mi s-a întîmplat de vreo trei ori pînă acum, dar m-am prins de fiecare dată (că la urmă se numără casa şi a corespuns:) ). (Totul e afişat pe ecran, dar Vio mai doarme sau visează doar şi nu e atentă din prima dacă se uită la suma de scos sau de băgat în casă, na, uameni sîntem:P.)
Bon, aşadar, eram la casă. Un nene şi-o tanti se prezintă, întind un card de angajat, îl scanez, le scanez şi produsele (n-am nici cea mai vagă idee ce-au cumpărat), dau click pe sumă, le dau sacoşa şi aştept banii. Nenea se scociorăşte intens în portofel şi mă uit şi eu la ceea ce face, că doar nu era să mă dau cu ojă în timpul ăsta.
În mînă are o hîrtie imprimată şi îndoită, astfel încît pe ea văd şi leşin “gramo”.
Încep să zîmbesc deosebit de tîmp, mă gîndesc că-s la camera ascunsă, mă uit în stînga şi-n dreapta chiar, mă aştept să-mi sară cineva în faţa haha vio ce ţi-am făcuuuut haha!, da-mi dau seama că n-are cum, nu cred eu că cineva din magazen citeşte blogul lui gramo (nou ofens!!!, da’ o fi lumea mică, da’ oare chiar aşa de mică?? 😀 ), nenea încă n-a scos încă toată suma, eu mă întind după hîrtia lui, pe care mai scrie gramowsky@nu ştiu ce punct nu ştiu cum.
Aşa care va să zică!
Ce coincidenţă, dom’le!
Aşa de tare m-a marcat faza, că am uitat-o pe loc în primă fază, dar mi-am mai adus aminte de ea acu fo săptămînă, cînd i-am povestit-o lui P., şi acu, cînd trăiesc ca să v-o povestesc. 😛
vio,în duminica cea cînd cu accidentu’ din raza de aten?ie gramo 😛 am opinat c? ramo(zicînd-u-i vio)ar fi ardeleanc?-dup? vorb?; la tine, în ceva post,am citit referiri la copil?rie ?i moldova dar “scocior??te” s? zic? cineva care nu-i ardelean ?i s? citesc la cineva care tr?ie?te în bucure?ti!!asta da surpriz? pl?cut? maxim 🙂 🙂
salut mirmen.
am remarcat atunci c? ziceai c? vio e la tv sau a?a ceva, dar m-am gîndit c? doar ai în?eles gre?it.
acu s? explic cum devine treaba.
ramo, a c?rei voce ai auzit-o, are într-adev?r accent ardelenesc (m?car un pic). ardeleanc? nu e.
vio are accent moldovenesc, e din ia?i ?i tr?ie?te pe lîng? frankfurt/main. “scociorîtul” l-oi fi luat de la mama, care, de?i n?scut? în bucure?ti, a copil?rit în media?.
posturile scrise de vio au eticheta “vio” pe lîng? altele. 🙂
duminic? fain?!
@ mirmen, vio: Iertare c? m? bag a?a neîntrebat?, dar o precizare. >i>Scociorât se spune bine-mersi ?i în Bucovina, varianta sudist? fiind bu?luit.
S?n?tate, punct. 🙂
Ramo are accent ardelenesc fiindca a avut nenumarati prieteni si iubiti ardeleni. Probabil ca accentul l-a prins cel mai tare in Olanda, cand singurii oameni din jur care vorbeau romaneste vorbeau cu accent ardelenesc. Dar nu e sigur. 🙂