II

Acum insa vom studia dreptatea ca particulara virtute (caci, dupa cum am spus, exista si aceasta forma de dreptate) si, in mod analog, vom studia si nedreptatea, ca parte a viciului. O dovada a existentei sale este ca cel ce actioneaza sub impulsul altor vicii comite intr-adevar nedreptatea, dar nu cauta sa aiba mai mult decat i se cuvine (de exemplu, cel ce-si arunca scutul din lasitate, sau cel care, avand un caracter rau, profera insulte, sau, din avaritie, refuza sa acorde un ajutor material). Dar cand cineva doreste sa obtina mai mult decat i se cuvine, cel mai adesea nu o face manat de vreun astfel de viciu, cu atat mai putin de toate la un loc, si totusi la originea actului sau se afla o anume perversitate (pentru ca il blamam) si spiritul de nedreptate, ca parte a nedreptatii in totalitatea ei, si exista ceva nedrept care constituie o parte a ceea ce este in intregime nedrept, adica a nedreptatii ce consta in violarea legilor.

O alta dovada este ca, daca cineva comite adulterul urmarind un profit si intr-adevar profita, pe cand altul o face din impuls pasional, suportand si pagube materiale, acesta din urma pare sa fie mai degraba un libertin decat un om dornic sa aiba mai mult decat i se cuvine, pe cand celalalt este nedrept, dar nu libertin; mobilul nedreptatii sale este, evident, castigul.

In sfarsit, in ce priveste toate celelalte acte nedrepte, ele sunt raportate totdeauna la un anumit viciu: de exemplu, adulterul la libertinaj, abandonarea campului de lupta la lasitate, violenta la manie; dar ceea ce se comite din dorinta de profit nu se raporteaza la nici o alta forma de viciu decat la nedreptate.

Este clar, deci, ca, in afara de nedreptatea luata in sens general, exista si o forma particulara a ei, deosebita, dar desemnata prin acelasi termen, intrucat definitia sa apartine aceluiasi gen; aceasta pentru ca ambele se manifesta in raporturile noastre cu altii, numai ca nedreptatea particulara se raporteaza la onoare, bunuri materiale, siguranta personala sau la alte avantaje asemanatoare ce pot fi inglobate in acelasi nume si isi are sursa in placerea data de castig, pe cand cealalta se raporteaza la tot ce include, in sens contrar, sfera de actiune a omului virtuos.

Este deci evident ca exista mai multe forme de dreptate, adica exista si una diferita, pe langa virtutea luata in totalitate. Va trebui sa vedem care este si care-i este natura.

Am definit asadar nedreptatea ca ilegalitate si inegalitate, iar dreptatea ca legalitate si egalitate. Ilegalitatii ii corespunde forma de nedreptate despre care am vorbit la inceput. Dar pentru ca intre inegal si ilegal nu exista identitate, ci raportul dintre ele este acela al partii fata de intreg (caci, daca lipsa de egalitate este contrara legii, nu tot ce este ilegal inseamna inegalitate), rezulta ca nici diversele forme de nedreptate nu sunt identice, ci difera intre ele ca partea fata de intreg (nedreptatea partiala participand la nedreptatea integrala, la fel cum dreptatea partiala participa la dreptatea integrala); astfel incat trebuie sa vorbim si de un aspect particular al dreptatii, ca si de un aspect particular al nedreptatii si, in mod similar, despre ceea ce este drept si ceea ce este nedrept.

Sa lasam la o parte acum dreptatea ce acopera intreaga sfera a virtutii si nedreptatea corespunzatoare, una constand in exercitarea virtutii totale, alta in exercitarea viciului total, in raporturile cu altii. Modul in care trebuie sa definim ceea ce este drept si ceea ce este nedrept in conformitate cu ele este clar. Caci majoritatea actelor legale au ca punct de plecare virtutea luata in totalitatea ei, legea prescriind sa traiesti in conformitate cu toate virtutile si interzicand sa te lasi in voia viciilor, oricare ar fi ele. Cauzele eficiente ale virtutii totale sunt prescriptiile stabilite de lege in vederea educatiei civice. Cat despre educatia individuala, care vizeaza formarea omului de bine pur si simplu, vom stabili mai tarziu daca ea este de competenta politicii sau a altei stiinte. Caci, fara indoiala, a fi un om de bine nu este totdeauna acelasi lucru cu a fi un bun cetatean.

In ce priveste forma de dreptate particulara si dreptul care-i corespunde, exista o prima specie ce se aplica la distribuirea onorurilor, a bunurilor materiale sau a tot ceea ce poate fi repartizat intre membrii unei comunitati politice (caci in acest domeniu pot interveni egalitatea sau inegalitatea in ceea ce poseda unul fata de altul), si o alta specie, care asigura corectitudinea raporturilor private. Aceasta din urma, la randul ei, are doua parti, dat fiind ca, dintre raporturile private, unele au caracter voluntar, altele involuntar. Voluntare sunt de exemplu vanzarea, cumpararea, imprumutul, cauziunea, uzufructul, depozitul, locatia (ele fiind numite voluntare pentru ca principiul unor astfel de raporturi este liber consimtit). Dintre cele involuntare, unele sunt clandestine, ca furtul, adulterul, otravirea, prostitutia, coruperea de sclavi, asasinatul, falsa marturie; altele sunt acte de violenta, de exemplu maltratarea, sechestrarea de persoana, homicidul, jaful, mutilarea, defaimarea, ultragiul.