Macarie se trezi cu greutate. Se simtea de parca dormise o mie de ani. Gura ii era cleioasa. Visase tot felul de ciudatenii. Visase, intre altele, ca e recuperator – chestie care nu se potrivea de nici un fel cu infatisarea lui. Cine a mai vazut un recuperator bondoc, cu inceput de chelie si ochelari cu rama metalica?

La un moment dat visase ca este caine. In timp ce facea dus, isi examina cu atentie propriul corp: “nu, nu am pureci,” conchise. Dupa dejun (Macarie nu isi incepea niciodata ziua cu stomacul gol), pleca in graba la biblioteca.

Macarie era bibliotecar la o mica biblioteca publica de cartier. Salariul nu era mare, dar el era multumit ca are timp liber si poate sa citeasca si sa se gandeasca la diferite lucruri.

Slujba nu il solicita prea mult. Bine, ieri il chemasera peste program ca sa-l trimita sa se intereseze la o fabrica din cartier de o pompa submersibila. Nu se dusese, bineinteles. O sa se duca astazi, dupa ce pleaca de la serviciu.

Habar n-avea de ce era nevoie de o pompa submersibila la biblioteca. Nu se pricepea la astfel de lucruri. Suporta cu demnitate si cu un aer un pic absent mustruluiala sefului (“Trebuia sa rezolvam problema asta ieri. Nu am pe cine sa trimit!”), dupa care se aseza linistit la biroul lui de la sectia imprumut.

Nu venea nimeni sa imprumute carti, asa ca isi relua gandurile din ziua precedenta: “Cum i-am putea pune pe oameni intr-un cantar? Nu putem. Dar e nevoie de un cantar? Poate ca n-ar trebui sa ma gandesc la fericire. Sa zicem ca toti oamenii ar trebui sa aiba sanse egale sa devina buni. Daca esti un om bun, nu esti neaparat si fericit. Dar poate ca e mai important sa fii bun decat sa fii fericit.”

Simtind ca a prins o idee interesanta, Macarie continua: “Si atunci? Cum face Dumnezeu in asa fel incat toti oamenii sa aiba sanse egale sa devina buni? Daca un om e irascibil din fire, o sa-i fie mai greu sa nu se certe si sa nu-i jigneasca pe altii. Pentru el, care va sa zica, va fi mai greu sa fie un om bun…”

Iar apoi: “Dar si un om care e linistit si nu se aprinde repede va avea dificultati in alte situatii. De pilda, daca trebuie sa ii ia apararea cuiva sau daca trebuie sa isi impuna punctul de vedere…”

Pe masura ce se gandea la diferitele feluri de oameni si la felurile in care pot ei sa fie buni, in minte i se forma o idee. Nu reusea sa o vada in intregime deocamdata, dar continua sa se gandeasca: “daca esti flegmatic o sa-ti fie mai greu sa simti compasiune pentru alti oameni; iar daca esti melancolic, s-ar putea ca in unele momente importante sa iti lipseasca tocmai curajul de a actiona; e greu sa fii om bun daca esti introvertit, fiindca uneori trebuie sa exteriorizezi anumite lucruri – de pilda empatia; dar e greu si daca esti extrovertit, fiindca s-ar putea ca uneori sa trebuiasca sa reflectezi, in sinea ta, la faptele tale, iar tu nu vei face asta,…”

Dupa cum se poate banui, Macarie nu avea notiuni prea clare ale tipurilor psihologice. Prinsese si el cateva lucruri din niste carti de popularizare. Dar asta nu-l impiedica sa isi contureze tot mai bine ideea.

Pana cand o avu in fata ochilor, in intregime: “Poate Dumnezeu a aranjat lucrurile in asa fel incat sa existe un echilibru intre calitatile de care ai nevoie pentru a fi un om bun si caracterele oamenilor. In functie de caracterul pe care il ai, unele calitati ti le vei forma mai usor iar altele mai greu. Dar indiferent cum esti de la nastere, pentru toti oamenii e la fel de greu sa fie buni.”

Dar nu era oare nevoie si in cazul asta de un cantar? Cum putea fi sigur ca lucrurile stau chiar asa? Macarie ar fi vrut sa isi continuie gandul asta, dar se simti epuizat. Se duse si isi aduse pe masa cateva volume dintr-o enciclopedie englezeasca, dupa care adormi linistit cu capul pe ele.

[va urma]

p.s.: Celelalte parti din povestea lui Macarie sunt aici:
Macarie incepu sa se gandeasca astfel
A doua zi Macarie
Cornelia porni voiniceste catre casa