VI

In relatiile de familie, ca si in cele sociale, in comunicarea prin vorbe si fapte, unii oameni par sa tina cu tot dinadinsul sa placa; sunt cei care, pentru asta, lauda totul si nu se opun la nimic, crezandu-se datori sa fie agreabili fata de oricine le iese in cale.

Altii, dimpotriva, se axeaza in orice imprejurare pe o pozitie contrara, fara sa le pese catusi de putin ca pot indispune pe cei din jur; acestia trec drept ursuzi si certareti.

E limpede ca trasaturile de caracter mentionate mai sus sunt blamabile si ca demna de lauda este o conduita moderata, care ne face sa acceptam sau sa respingem ce trebuie si intr-o maniera convenabila. Aceasta conduita nu are un nume special, dar seamana foarte mult cu prietenia. Cel ce se comporta astfel ii este asemanator celui pe care ne place sa-l numim un prieten bun, doar ca acestuia din urma ii atribuim si afectiunea. In asta consta si deosebirea dintre prietenie si trasatura de care ne ocupam aici, ea fiind lipsita de pasiune si de tandrete fata de cei cu care avem relatii; cel ce o poseda, nu din iubire sau din ura primeste totul cum se cuvine, ci pentru ca astfel ii este firea. El se comporta la fel si fata de cunoscuti si fata de necunoscuti, si fata de cei apropiati si fata de straini, numai ca atitudinea lui se adapteaza fiecarui caz in parte; caci nu se cuvine sa porti aceeasi grija celor apropiati si strainilor, nici sa-ti manifesti in acelasi mod nemultumirea. In general, dupa cum am spus, el se va purta in societate asa cum se cuvine, si, in straduinta de a nu supara pe nimeni sau de a face placere, va raporta totul la bine si util. Caci, acest mod de a se comporta parand legat de placerea si neplacerea ce se nasc in relatiile sociale, el va respinge, chiar cu riscul de a provoca nemultumirea, ceea ce, facand placere altora, ar putea fi in detrimentul lui insusi. Iar daca un act pe care l-ar comite cineva ar aduce acelei persoane o mare dezonoare sau vreun alt prejudiciu, in timp ce atitudinea contrara i-ar provoca doar o mica suparare, el nu va aproba acel act, ci-l va respinge.

Comportarea sa nu este aceeasi fata de oamenii de prestigiu si fata de oamenii oarecare, fata de cei pe care-i cunoaste mai bine sau cei pe care-i cunoaste mai putin si, tinand seama si de alte deosebiri, el acorda fiecaruia ce i se potriveste, dorind sa faca placere pentru placerea in sine si ferindu-se sa provoace suparere. Dar in toate el va avea in vedere consecintele, urmarind ce este mai important, adica binele si utilul. De aceea, ca sa poata aduce mai tarziu o mare bucurie, i se intampla sa provoace uneori o mica suparare. Un astfel de om este deci acela ce pastreaza masura, dar el nu a primit inca un nume special.

Dintre oamenii care fac placere celor din jur, acela care urmareste doar sa fie agreabil, fara un alt motiv, este un om amabil, Cel care se poarta astfel cu scopul de a obtine avantaje materiale sau ceea ce depinde de ele este lingusitor. Cat despre cel ce se opune la toate, am spus deja ca este un om ursuz si certaret. Dat fiind ca masura justa nu are un nume special, extremele par sa se opuna aici una alteia.