[textul e cel de aici]

Ok, exista oameni irascibili si oameni cu o fire linistita, care se enerveaza greu. Aristotel pare sa spuna ca te poti educa in privinta asta, chiar daca firea ta e de un anumit fel. Dupa care incepe iar sa spuna lucruri care mi s-au parut ciudate.

N-ar fi mai bine, pur si simplu, sa nu ai niciodata “reactii nervoase”, sa nu te porti niciodata ca un om care s-a enervat, suparat, maniat s.a.m.d.? Enervarea nu face bine nimanui. Nu-ti face bine nici tie, nu le face bine nici celor din jur.

Sa incerci sa te abtii sa reactionezi sub impulsul nervilor nu inseamna, neaparat, sa fii indulgent. Poti sa fii intolerant fata de marlanie, nesimtire, proasta calitate a unor servicii, sa ai reactii ferme, vehemente s.a.m.d. Dar fara sa te enervezi.

De ce sa fie criticata “absenta maniei”? N-am inteles. 🙁 E ca si cand ai spune ca uneori e bine sa te iei la bataie, iar daca nu o faci, inseamna ca esti nashpa.

In plus, sunt doua lucruri diferite, pe care Aristotel pare sa nu le distinga aici. Una este sa iti controlezi comportamentul, si sa te porti ca si cand ai fi calm, chiar daca fierbi de nervi, si alta e sa reusesti sa iti controlezi pornirile afective, sa reusesti sa te educi (sau sa te antrenezi) in asa fel incat anumite chestii chiar sa nu te enerveze.

A doua chestie pare mai grea. Nu e probabil imposibil sa o realizezi, in anumite limite. Daca nu fierb de nervi atunci cand cineva ma jigneste, asta nu inseamna ca nu pot sa reactionez. Dupa caz, pot sa il ignor, sau pot sa ii arat, intr-un mod foarte ferm, ca e urat sa jignesti, fara sa il jignesc la randul meu, sau pot sa il reclam (daca e un functionar public) s.a.m.d.

De ce ar fi important, in toata povestea asta, “sa simt manie pe dinauntru”? Nu e mai bine sa nu ma enervez? Daca chiar trebuie, pot sa ma port ca si cand m-as fi enervat (desi nu vad de ce ar trebui sa fac asta).

Inca un gand. Am auzit oameni spunand ca in unele situatii nu rezolvi nimic daca nu te ratoiesti, daca nu faci scandal, daca nu urli. Ca uneori, pentru a obtine ceea ce vrei de la niste angajati, trebuie sa ii jignesti. Iar daca nu o faci, atunci esti prea moale. Ceva din ce spune Aristotel seamana cu asta, dar tot mi se pare gresit. Daca asta e singura cale de a obtine anumite lucruri, atunci nu-mi doresc lucrurile alea.

In fine, tot din ce spune Aristotel in capitolul asta reiese ca uneori e un lucru bun si potrivit sa te razbuni. Sau poate n-am inteles bine. Fiindca nu imi pot inchipui nici o situatie in care sa fie bine sa te razbuni. Poate fi important ca un om care ii face altuia un rau (inclusiv tie) sa nu ramana nepedepsit. Dar pedeapsa nu este razbunare (oricat ar fi de severa).