IV

Asadar, grandoarea sufleteasca este legata, dupa cum am aratat, de marile onoruri. Dar, cum spuneam la inceput, se pare ca mai exista o virtute privitoare la onoare, care, fata de grandoarea sufleteasca, se afla cam in aceeasi situatie ca generozitatea fata de marinimie. Caci amandoua aceste virtuti, ramanand la distanta de ceea ce este grandios, ne pun in dispozitia sufleteasca ce se cuvina fata de lucruri de importanta mica sau medie.

La fel cum in domeniul primirii si oferirii de bunuri materiale exista masura justa, exces si insuficienta, tot astfel si in aspiratia spre onoare exista un “mai mult” si un “mai putin” decat trebuie, precum si o conduita adecvata, ce dirijeaza aceasta aspiratie in directia si in maniera in care se cuvine. Caci pe de o parte il blamam pe ambitios pentru ca urmareste onoarea mai mult decat trebuie si unde nu trebuie, pe de alta pe omul lipsit de ambitie pentru ca nu aspira la onoare nici de dragul frumosului moral.

Dar se intampla sa-l laudam pe ambitios ca pe un om capabil de o comportare barbateasca si care iubeste frumosul moral, iar pe cel lipsit de ambitie ca pe un om cumpatat, dotat cu simtul masurii, asa cum mentionam si in capitolele anterioare.

Este evident, deci, ca, servindu-ne de mai multe apelative pentru a defini aceeasi inclinatie, nu vom utiliza intotdeauna termenul de ambitios in acelasi sens, ci, laudandu-l pe cel ce aspira spre onoruri mai mult decat multimea, il criticam pe cel ce o face mai mult decat trebuie.

Masura justa neavand o denumire proprie, extremele par sa-si dispute un loc neocupat. Dar, acolo unde exista exces si insuficienta, exista si masura justa. Si, daca spre onoare se poate aspira fie mai mult, fie mai putin decat trebuie, se poate aspira deci si cat trebuie; iar aceasta din urma atitudine este laudata, ea reprezentand, in domeniul onoarei, masura justa ce nu are un nume al ei. Fata de ambitie ea apare ca lipsa de ambitie, fata de lipsa de ambitie ca ambitie, iar fata de ambele are ceva si din una si din cealalta. Se pare ca aceasta situatie exista si in legatura cu alte virtuti. Dar in cazul de fata extremele par sa se opuna direct una alteia, pentru ca masura justa este lipsita de o denumire proprie.