Gramo a citit astazi un articol foarte tare scris de Steluta Voica in Cotidianul: Generatia HIV a trait mai mult decit ar fi vrut Romania.
HIV Replication 3D Animation
In 1999 Gramo a facut practica la un orfelinat pentru copii infectati cu HIV. Ce isi mai aminteste:
*Capela avea peretii plini de fotografii cu copii care au murit in institutia respectiva.
*Unii copii mergeau la scoala publica din cartier. S-au depus eforturi uriase pentru asta. Parintii de la scoala respectiva nu isi doreau copilul in clasa cu o persoana infectata cu HIV.
*Erau educati dupa metoda Montessori. Nu erau certati cand spargeau o cana. Li se arata matura si farasul. Strigau “mama” la asistente cand se loveau sau aveau o realizare.
*Ce li se spunea cand mai murea un copil (asta se intampla aproape in fiecare saptamana): “Stii, toata lumea moare la un moment dat. Nu trebuie sa ne fie teama. Si eu pot sa mor si copilul meu. Este normal. Si apoi ajungem intr-un loc mai bun.”
Posturi inrudite: Blogvertising – the way I see it 🙂
monsoux a vrut ieri sa-si faca un test HIV si a ajuns pe strada Cobalcescu numarul doi. Dupa un pelerinaj demn de o cauza mai buna pe coridoarele marcate precum toate labirinturile institutionale din Romania de azi, monsoux a ajuns in fata USII. Pe usa scria “Centrul este inchis sine die”. Acum monsoux trebuie sa sune la 0800 800 033 ca sa afle unde se fac testari gratuite si anonime. Dar monsoux nu are telefon fix. Mda.
@monsoux: am sunat noi la numarul gratuit si ne-a spus doamna care a raspuns ca centrul de testare s-a mutat la Institutul Cantacuzino, Splaiul Independentei 103.
E extrem de grea si delicata situatia acestor copii HIV pozitiv… de fapt acum nici nu prea mai sunt copii… Pe de o parte au nevoie de integrare normala in societate, de educatie, de un loc de munca, de dreptul la ajutor medical de orice fel; pe de alta parte sunt de inteles si cei care se tem sa intre in contact cu ei. Un adult care isi stie situatia si care este impacat cu ea (nu vorbim de cei cativa care incearca sa isi razbune soarta transmitand virusul mai departe) ii poate proteja pe cei din jur, insa un copil nu prea… Iar manevrele medicale sunt intotdeauna riscante, si cu 2 perechi de manusi se poate intepa un chirurg, iar cu 3 deja nu mai simte nici pensa… Cred ca foarte importanta in momentul de fata este educatia preventiva fata de HIV/SIDA, pe urma medicina curativa pentru cei infectati si bineinteles integrarea lor intr-un fel sau altul in societate. Din cate stiu, multi dintre purtatorii de HIV pot duce o viata relativ normala, fara ca virusul sa le afecteze prea mult sanatatea, asa ca pot fi utili societatii ca orice alta persoana, cu cateva restrictii suplimentare si nimic mai mult.
monsoux sa se duca la secs, pe mihai bravu,nr 43, bl 4, sc b, ap 45 sau sa sune la 310 33 85. nu e gratuit dar e rapid si te scapa de o grija. si daca vrea monsoux, ii dam si o reducere de 30%
@Gramo: Multumesc.
@Jalane: “Un adult care isi stie situatia si care este impacat cu ea ii poate proteja pe cei din jur, insa un copil nu prea”. Pentru copii tocmai de aia trebuie sa-si asume responsabilitatea adultii. Nu doar parintii. Din pacate, eu vad de multe ori adulti care nu se ridica la inaltimea copiilor.
@Ioana: Multumesc, ma ocup 🙂