De la 9.30 a venit intunericul. Si frigul. Nu mai este energie electrica. Un copil infofolit plange in patut. Nu mai poate vedea jucariile. Nici macar fata trista a persoanei care s-a aplecat asupra lui sa-l linisteasca.

Sesizari. Plangeri. Explicatii. Mailuri. Telefoane la 9291. Acelasi intuneric.

Romania anului 2007. Cartierul Cotroceni. O casa oarecare.

Sorry daca suna prea siropos sau prea dramatic. Adevarul e ca e foarte nashpa. 🙁 Abia acum a venit curentul. Netul merge tot prost. 🙁

In alta ordine de idei, cum e sa-ti expire cardul, sa te duci pana la dracu-n praznic la banca si acolo sa afli ca pe cardul nou “l-a luat cineva de la Universitate”? Poate mai am bani in cont si vreau sa-i cheltuiesc, nu? De ce sa-mi ia altcineva cardul? Si daca l-au luat, nu puteau macar sa ma anunte, ca sa nu mai bat drumul aiurea?

Si cum e, cand te duci sa-ti recuperezi cardul, dupa ca afli ca n-a ajuns la facultate, ci la nush’ce “Birou personal” de la Rectorat, sa ti se dea informatii incomplete si pe fuga fiindca, desi e ora 12 si programul cu publicul abia a inceput (nu dureaza decat 2 ore, oricum), doamnele se pregatesc de un mic bairam?

Si cum e, dupa ce afli de la “Biroul personal” ca trebuie sa te duci de fapt la “Biroul state”, sa ajungi acolo si sa gasesti usa incuiata (desi programul cu publicul e tot intre 12 si 14, si e abia 12 si un pic) fiindca doamnele (si domnii) de acolo tocmai au plecat la agapa celor de la “Biroul personal”?

Si mai ales cum e sa vezi cateva doamne care par sa fi iesit exact din biroul ala, si sa vezi ca si ele te vad pe tine, dar se duc mai departe la mica lor sindrofie? Asta in conditiile in care tu vrei sa-ti recuperezi cardul, fiindca ai ramas fara bani?

2007. Romania. Bezna mare! 🙁