Titlul original e Venus im Pelz (btw, gasiti textul integral in germana aici). Pe prima pagina a cartii traduse la Editura 3 scrie: “Traducere din limba franceza (sublinierea lui Gramo) de Daniela Stefanescu”. Iar pe spatele paginii citim: “Aceasta editie a fost tradusa dupa Leopold von Sacher-Masoch, Venus im Pelz”. Carivas’zîc?, pana la urma din ce limba a fost tradusa cartea, eh? 🙂
Trecand peste problemele de traducere si unele mici scapari gramaticale, cartea e foarte frumoasa. Peste introducere puteti sa sariti fara probleme, incercarea de a face o legatura intre masochism si homosexualitate ni s-a parut de doi lei.
Dar talentul literar e una, iar formularea opiniilor e alta. Despre talentul literar al lui Masoch nu ne pricepem sa vorbim, dar una dintre opiniile lui ni s-a parut ca ar merita o discutie. Toate personajele lui sustin, in diferite forme, aceeasi parere. Iata un citat:
– Dar morala?
– Ca femeia, asa cum a creat-o natura si cum o educa actualmente barbatul, este dusmanul lui si poate fi numai sclavul sau stapanul lui, insa niciodata tovarasa lui. Asta va putea deveni abia cand ii va fi egala in drepturi, cand va fi de aceeasi conditie cu el prin cultura si munca.Acum avem numai alternativa de a fi ciocanul sau nicovala, iar eu am fost magar si am facut din mine sclavul unei femei, intelegi? De unde morala povestirii: cine se lasa biciuit, merita sa fie biciuit.
(Leopold von Sacher-Masoch, Venus invesmantata in blanuri, Editura trei, Bucuresti, 2005, pp. 189-190)
Banuiala lui Gramo e ca aici nu e vorba doar de parerea personajelor cartii, ci chiar de ceea ce crede domnul Masoch. Iar el face din chestia asta o justificare a fanteziilor masochiste: o relatie cu o femeie nu e posibila in afara acestor pozitii de forta – unul trebuie sa fie stapanul si altul sclavul (probabil ca Masoch, daca ar fi intrebat de unde i-a venit ideea asta, ar face trimitere la Hegel 🙂 ); in cazul unei mari iubiri, cand e limpede ca nu poti avea rolul stapanului, e firesc sa iti asumi pozitia sclavului, cu tot ce decurge din asta – suferinte, umilinte & stuff. Chestii care totusi iti pot oferi o anumita placere.
Iar acum am dori sa stim ce credeti voi. Asta e singurul fel in care un tip si o tipa pot avea o relatie? E adevarat ca, desi vor incerca sa fie prieteni, egali etc. nu vor reusi niciodata sa fie asa, si unul trebuie sa domine iar celalalt sa fie dominat?
Eu nu sunt de acord. O relatie de genul asta este disfunctionala, nu rezista mult si dupa ce se rupe aia doi o sa ramana si foarte morcoviti unul pe celalalt. Intr-o relatie reusita, cand unul cand celalat- si nu acelasi mereu-isi asuma, la un moment dat, o mai mare resonsabilitate cu privire la o anumita situatie, dar asta nu inseamna ca unul conduce si celalalt se supune.
Poate ca intr-un fel chestia asta era valabila pe vremuri, cand nu prea era de conbceput egalitatea femeii cu barbatul, dar asta pur si simplu din cauza unui anumit fel de educatie la care nu exista alternativa
Eu asa cred
nu cred, e aiurea
(nu cred nici intr-o ‘mare dragoste’, astea-s naivitati de care, din pacate, secolul nostru biologist ne-a vindecat)
cred ca unica ideea rezonabila ar fi ca (inca) egalitatea nu e posibila. sa fim seriosi, femeia nu va reusi sa o adjudece curand, feminismul e intr-un declin sinistru (se afirma azi cu toata gura lucruri care te-ar fi acoperit de rusine in anii 60-70), iar femeia si-a reluat rolul de obiect (mai mult sau mai putin bimbo, din pacate, din orice strat social ar fi si de orice extractie culturala, tiparul e acelasi model de papusa – consecinta a consumismului infloritor dupa prabusirile post-89, dar dicutia e incalcita si enervanta)
cred ca pozitia barbatului ramane, mai mult sau mai putin, una de forta, asadar sadica. asta corespunde si unei relitati a libidoului, foarte banala: cu cat o crezi pe cea de sub tine mai inferioara, mai dezgustatoare, cu atat libidoul creste – chestie banalissima pusa in evidenta de freud si care tine, cred, de solida mostenire de bestialitate cu care sosim din pesteri.
cred ca egalitatea e posibila, dar numai ca viitor rezultat (ignor termenul si posibilitatea) al geneticii. altfel, nu. mi-am dat seama de mult ca egalitatea nu e o chestie pe care o ceri statului, si el ti-o da: problema nu e in legi, ci in dormitor, cand te intorci acasa, si unde relatia bestiala se reinnoada.
damn, cat am scris… sorry.
Problema e in mentalitate si in educatie, nu in genetica. Nu cred ca barbatii sunt natural mai dominatori; e doar o tema culturala
Pingback: Ce carti aducem la Schimb de carti 6? « Bookgames
masoch se duce in 100%…most of people balanseaza intre 30 si 70%..and that margin changes in time…so…u can start the relationship on 30% u 70% her and end it on 70% u and 30% her…
that is the balance of powe as i see it…or domination if u like.