Gata, am adus-o acasa pe Gramo. Era sa o uitam in 2 Mai, pe malul marii, printre niste cartofi copti, inconjurata de arici imaginari miniaturali. N-a fost sa fie asa. S-a intors cu noi. In casuta noastra, cuibusor de nebunii. 
Partea proasta e ca la noi acasa sunt niste oameni care fac diverse chestii dubioase. Azi-noapte la 2, de pilda, cand am ajuns, am observat ca totul, dar absolut totul, era acoperit de un strat fin, dar extrem de gros, de praf (sau var?).
In plus, am observat ca in camera erau tot felul de scule al caror nume nici macar nu vrem sa il cunoastem vreodata si ca in baie nu exista nici un veceu. Si nici cada de baie. Si ca faianta are alta culoare si pe unele portiuni lipseste.
Am reusit sa dormim cateva ore in sacii de dormit, cu izoprenele puse pe gresia cea noua. Oriunde altundeva in casa era prea mult praf. Domnu’ instalator, nu puteati sa ne spuneti, cand am vorbit la telefon, ca n-ati terminat treaba, asa cum ne intelesesem, si ca de fapt la noi acasa nu se poate dormi?
In fine, ideea e ca acum Gramo e in exil, alaturi de Gramokid, la bunici, unde singurul calculator din casa se inchide singur din senin din cand in cand (de obicei atunci cand incerci sa scrii ceva).
In plus, n-avem nici cablu se descarcam pozele si filmuletele din aparatul de fotografiat si posturile scrise offline pe palm. 
Revenim mai incolo.
p.s. In caz ca se intreaba cineva care e faza cu aricii, la mare Gramo a avut intr-o zi o dispozitie cam ciudata si a facut urmatoarea poezie, care trebuie recitata de doua personaje, pe roluri (beware, se termina abrupt, sec si vulgar):
– Sunt arici pe-aici?
– Da, dar foarte mici.– Ce mananca? – Ghici!
– Bame si furnici,
Piersici si lipici?– Nu, mai Scarpinici,
N-ai vazut arici?– Ba da, la bunici.
Ii radeau c-un brici.– Eu sunt un arici!
– Sa te fut in cur!
p.p.s. Varianta pentru copii e un pic modificata. Ultimul vers e “Esti un mascarici.”
incercati sa curatati calc ala de se inchide singurel din cand in cand, al meu facea asa figuri pentru ca se supraincalzea, nu ii mai facea fata ventilatorul.
welcome back >:D<
“Calculatorul ala pare a fi frate cu modemul meu de DSL care se reseteaza la 2 ore”. Asta vroiam sa scriu dar intre timp lunna a comentat despre calculator… Si am avut revelatia: ca toata lumea o sa fie plina de compasiune pentru ca calculatorul se inchide din senin si nu ca mesterul nu a terminat treaba… :)).
Yey!!! Ce bine ca ati revenit… sort of
Missed you guys!!!
Intrebare: pisica voastra e suparata pe voi ca i-ati facut casa praf? Sheilutza mea , cand au pus ai mei termopane, o luna intreaga s-a jeluit
Welcome back( in black…ascultatori de AC/DC:) )!
Haioasa poezia!:)
@lunna: errrgh, e mai complicat,… si nici nu-i al nostru, sa ne bagam ghearele in el :)\
@ionuca: hmmmmm,… noi am inceput sa regretam ca n-ai restante (fiindca ar daca aveai, ar fi trebuit sa vii mai repede in buc)
@Raluca: Gramo-cat e asa de suparata incat a disparut, pur si simplu
adica, a venit pana la sfarsitul saptamanii trecute sa pape (le-am lasat celor care lucrau la noi in casa mancare pentru ea si i-am lasat mancare pentru ea si unei doamne in varsta de pe strada pe care o iubesc toate pisicile si e o chestie reciproca si mai o vizita si Gramo-cat), dupa care nu s-a mai auzit de ea 
acum asteptam sa-i treaca supararea si sa apara!
@Demos: da, la albumul ala ne-am gandit, desi in cazul lui Gramo e vorba mai degraba de black humour
nasoool…va urez bafta la gasit!
btw-haiosica poezioara, ultimul vers mi-aduce aminte de alta poezie pe care o stiam eu-o stiti pe aia cu “Pe Nil statea un crocodil…”?
@Raluca Hippie: am vazut-o ieri, a “sechestrat-o” o vecina si are grija de ea; poezia cu crocodilul n-o stim
Pai daca-mi dati o adresa de mail v-o trimit; k nu stiu aca r fi potrivit sa invat lumea la prostii aici pe blog
pai adresa noastra e pe coloana din dreapta
ok, am vazut-o, scuze de chioreneie :p
Pingback: Gramopic of the day (cu licurici) « Gramo’s World