V-ati gandit vreodata ca Gramo ar putea sa se indragosteasca? Ar fi imposibil? In caz ca e vreun om nedumerit, nu e vorba de Gramo-boy sau Gramo-girl, ci de Gramo, pur si simplu.
Cu alte cuvinte, e imposibil ca doi oameni care sunt atat de apropiati incat e ca si cand ar forma o singura persoana sa se indragosteasca amandoi (impreuna) de altcineva? Asta ar insemna ca aia doi oameni nu-si sunt suficienti unul altuia?
Si ce-i prostia asta cu suficienta? Un om singur poate sa-si fie suficient. Poate, daca tine neaparat, sa nu mai aiba treaba cu alti oameni. Dar daca nu ai un motiv serios pentru a te izola in felul asta, de ce sa o faci?
Si daca doi oameni nu tin neaparat sa se incuie intr-un tarc si sa-si puna pe usa de la intrare un afis pe care scrie ca nimeni nu mai are dreptul sa intre acolo?…
Adica,… o iubire nu e iubire decat daca e exclusivista? Iubesc mai mult o persoana daca dupa ce o cunosc ii pun pe toti ceilalti oameni pe lista neagra? Pot sa exclud, pur si simplu, ca as putea cunoaste si alti oameni misto, interesanti, draguti, inteligenti, sexy s.a.m.d.?
De ce? Fiindca altfel iubirea mea nu e adevarata? Looooooooooooool 🙂
Eu cred ca sunteti indragostiti de bebelusul vostru 🙂
Serios acum, eu nu mi-am gasit inca sufletul pereche, sau poate l-am gasit si l-am lasat sa treaca pe langa mine, sau totusi poate nu 🙂 oricum in nicio relatie nu trebuie sa te izolezi, trebuie sa interactionezi in permanenta, trebuie sa cunosti mereu oameni noi, ca sa descoperi in fiecare zi cat de speciala e persoana iubita, ca sa ai termen de comparatie, de ce nu, ca sa vezi ce ii lipseste persoanei de langa tine… am facut greseala de a ma izola de restul lumii intr-o relatie (careia slava domnului am avut puterea dupa doi ani sa ii pun capat) si nu mi-a fost bine. mi-am pierdut aproape toti prietenii in sensul ca nu am mai raspuns la telefoane, nu am mai iesit cu ei si dupa ce s-a terminat totul, nu am mai avut “curajul” sa reiau legaturile. Don’t do that! keep your options open! Iubirea e atunci cand poti sa faci totul, absolut totul impreuna cu persoana iubita, cand aceasta accepta si lucruri noi, experiente noi… parerea mea…bine, ar fi o gramada de lucruri de discutat vis-a-vis (ma rog vizavi) de subiectul asta, dar altadata… 🙂
de cine s-a indragostit gramo? tell me tell me …poate o sa ma indragostesc si eu who knows 🙂
Subscriu si subsemnez la cele spuse de Ioana.
@Ioana: hihi 🙂 intr-un sens, probabil ca da; in altul, nu 🙂 adica: in sensul in care indragostirea presupune si sa apreciezi tot felul de lucruri la o persoana, n-ai cum sa te indragostesti de un copil nenascut, fiindca nu stii ce sa apreciezi la el 🙂
@princessita: pai nu esti tu destul de narcisista deja? 🙂
disclaimer: just kidding, da’ prea era servita la fileu 🙂
@krossfire: ai grija sa nu subsemnezi prea mult, ca deja umbla barfa ca Gramo’s World e o adunatura de nostalgici comunisti 🙂
Ceea ce voiam sa zic, vine dupa partea cu bebeul 🙂 cat despre ce ai zis tu (voi) (huh? :)) trebuie sa apreciati totul, ca e al vostru 🙂
@Ioana Sima: da, am citit si ce venea dupa aia si am inteles ca spui ca iubirea n-ar trebui sa iti intunece mintile, sa te faca sa suferi, sa te izolezi de ceilalti oameni, sa nu iti mai pese de nimeni si de nimic,…
Gramo e pe aceeasi lungime de unda si se impotriveste imaginii (o fi de la romantici?) cu iubirea care te consuma si nu te mai lasa sa respiri.
De ce sa nu mai poti respira? De ce sa nu fie totul senin si luminos? De ce sa te chinuie gelozia? De ce sa fii posesiv(a)? Nu?
Intre doi oameni care chiar au incredere unul in celalalt nu prea apar scenarii telenovelistice. Asta e idealul oricarui gramo, sa nu trebuiasca sa distinga intre iubire si prietenie, intre “my lover” si my “best friend”,…
De ce sa-mi fie rusine, de pilda, ca imi place cum arata un tip pe care-l vad pe strada? De ce sa nu pot discuta despre asta cu iubitul meu, fara sa ne simtim prost, amenintati s.a.?
Nice idea…
alta chestie care imi cam sta mie pe creier:
daca iubesti pe cineva, e normal sa vrei ca acea persoana sa fie fericita, dap? -common sense-
Ei, si acum sa presupunem ca persoana respectiva iubeste/ar fi foarte fericita alaturi de altcineva
pai atunci… nu ar fi oare “the ethical thing to do” sa la dai binecuvantarea ta si sa incerci, oricat de greu ar fi, sa te obisnuiesti cu ideea- decat sa iti doresti cu disperare ca acel altcineva sa se inncece si sa moara?
You can’t say I haven’t got a point….