Pe scurt, Gramo se gandeste asa: a fi indragostit e o stare, un soi de emotie, cam ca “a fi nervos”; se poate ca un om sa te enerveze de fiecare data cand il vezi, sau o singura data, sau sa te enerveze cand il vezi si sa te enervezi iar cand iti aduci aminte de el s.a.m.d.
dar e nashpa sa iti schimbi atitudinea/raportarea fata de un om, doar fiindca te simti enervat in prezenta lui; sigur, iti vine sa-l eviti pe ala, dar ar trebui sa il eviti doar daca ajungi la concluzia ca nu e un om ok;
cam asa si cu indragostitul; enervarea, one might say, nu il vizeaza pe ala in prezenta caruia ma enervez; nu il vizeaza pe el ca persoana; si ma pot enerva si fara legatura cu ce face un om, cum se poarta, cum arata etc.
la fel si cu a te simti indragostit; adica asta nu e chiar o stare intentionala – ceva/cineva poate fi cauza enervarii, tristetii, indragostirii mele etc. dar starea mea nu e neaparat sa tinteasca spre cauza care a produs-o;
comparativ, cand iti e dor de cineva, asta e tot un fel de emotie dar il vizeaza pe ala de care iti e dor; s-ar putea spune ca a-ti fi dor e o chestie intentionala si il vizeaza pe ala ca persoana, dar cauza emotiei poa’ sa fie alta (ca iti amintesti de ceva, sau citesti ceva, ca vezi nu stiu ce etc.), si nu persoana aia de care iti e dor;
a fi indragostit, in orice caz, e altfel decat a-ti fi dor de cineva; oamenii probabil confunda chestiile astea, fiindca se intampla des sa iti fie si dor de ala care te face sa te simti indragostit(a); dar nu e necesar sa fie asa.
Acum sa trecem la iubire; probabil oamenii vorbesc uneori in felul asta: ‘daca cineva ma face in mod constant sa ma simt indragostit, atunci inseamna ca il iubesc pe ala’;
pe Gramo nu-l prea intereseaza asta; il intereseaza in schimb, cazurile in care spune “il iubesc pe X” si prin asta intelege ca tine la X; Ce intelege prin “tin la X”? ca e dispus(a) sa faca chestii pentru X, sa ii sara in ajutor etc.
in plus, ca e dispus(a) sa empatizeze cu X, sa se ingrijoreze cand X are probleme, sa se bucure cand X se bucura etc. iar a fi dispus in felul asta nu inseamna sa simti niste emotii pentru o perioada determinata de timp – juma’ de ora, o ora etc. (v. ‘am tinut la X ieri, de la 3 la 4’ suna cam aiurea);
Gramo crede ca oamenii pot decide sa tina la X sau sa nu mai tina la Y; de obicei astfel de decizii depind de chestii gen ‘X mi se pare o persoana misto’, ‘Y mi se pare cam penal’; dar poa’ sa fie si alte chestii in functie de care se iau decizii din astea; si e clar ca a te simti indragostit din cauza lui X n-are nici o legatura cu a tine la X.
distinctia asta pare a fi aceeasi cu aia kantiana dintre iubirea patologica si aia din datorie si cu distinctia pe care o fac cateodata oamenii obisnuiti intre dragoste (pasionala) si iubire (maritala, prieteneasca, fraterna, paterna, filiala etc.)…
diferenta interesanta, dupa mine, ar fi nu e ca una e o stare pe cand cealalta o dispozitie (sau un set de atitudini etc.), ci ca una e o chestie cauzala si celalata o chestie intentionala (si implicit, rationala, voluntara). dincolo de asta, mi se pare ca nu vezi prea clar in vreo 2 locuri. mai intai, “starile”, adica emotiile, sentimentele, joaca un rol foarte important in amandoua, ca si opiniile si valorile cuiva. cand spui ca a iubi inseamna si a te ingrijora, a te bucura cu etc. e clar ca vorbesti si de sentimente. iar cand te indragostesti (“irational”), valorile si parerile tale de fond determina, pe langa alte chestii mai irationale, obiectul pe care “ti se pune pata”. so.. mie in practica distinctia mi se pare mult mai blurry. in ambele cazuri trebuie sa cauti pe sub stari si atitudini motivele rationale si sa le distingi de petele irationale.
a doua problema ar fi ca petele irationale ar putea fi ele ca atare good reasons pentru a face ceva sau nu. adica: daca ma simt super naspa in prezenta cuiva, poate sunt indreptatit sa il evit (sigur, nu sa ma port super aiurea cu persoana respectiva…). Si invers, daca cineva ma face sa ma simt foarte bine din motive irationale (seamana cu nu stiu cine, sau am eu o sensibilitate subiectiva pentru o caracteristica a lui), asta ar putea fi un motiv bun pentru mine sa ii caut compania. nu vad alta modalitate de a ocoli concluzia asta decat sustinand ca deep down fixatiile respective nu sunt irationale si pot fi corectate. poate a te abtine e un mod de a le corecta, dar tu pari sa spui ca, chiar daca nu pot fi corectate, trebuie sa ne abtinem sa actionam pe baza lor. am mari dubii in privinta asta.
sper ca intelegi ce-am vrut sa zic, am scris in graba..
mie mi’a zis odata cineva ca atunci cand aude expresia “Y tine la X”se gandeste imediat la analogia “eu tin la catelu’ meu pe care il am de cand eram mica”…Acord total.A fi indragostit de X nu depinde de a tine la X(atata doar ca in cazul in care esti indragostit de X,tii la el enorm:D)..asa cum am convenit,nu acelasi lucru se poate spune de celalalt caz:e foarte posibil sa nu fii indragostit(a) de X,dar sa tii la el…alegerea de cuvinte este,si in acest caz,cruciala..:D[se ridica atunci problema2:a fi indragostit(a) de X se traduce in “il iubesc pe X”?sau poti sa iubesti un om fara a fi indragostit(a) de el?
as i see it, poti sa iubesti fara sa fii indragostit si poti sa fii indragostit fara sa iubesti. intr-adevar, a tine la cineva e independent de astea doua. gramo, tu ce trebuie sa simti ca sa poti spune ca iubesti?
Pingback: Filosofia iubirii « Gramo’s World