[post-urile anterioare sunt aici, aici si aici; asta o sa fie, probabil, ultimul post din seria asta pentru o vreme]

Pe blogul lui MacPaul nu ma uit doar fiindca suntem prieteni si vreau sa vad ce a mai facut 🙂 Mi-au placut posturile lui despre istoria Tango-ului, cele despre “virilitatea intelectuala a societatii civile”, dar si cele mai noi, despre pelegrinarile lui Paul din vacanta (sau cel despre misoginismul incorporat in limbaj).

Siempre Contra imi place din motive politice si ma enerveaza ca scrie prea rar 🙂 De fapt, acum nu mai scrie deloc pe blogul de pe wordpress, fiindca s-a mutat aici.

Iar pe blogul arhitectului merg atunci cand am pofta de cuvinte si imagini frumoase (da, uneori are si Gramo suflet 🙂 ).

Iar asta nu o spun pentru ca ultima data am primit de la arhitect o punga de hartie cu Mos Craciun, pe care scria “Ho-Ho-Ho!”. Iar dedesupt scria “Gra-mo-mo!”. Iar in punga era o ceasca de ceai foaaaaaaaaarte frumoasa. Iar in ceasca era o cutie cu ceai Irish Cream. Ceai din care tocmai am luat o gura, fiindca Ramo a plecat pe fuga si nu l-a terminat.

Na ca s-a aflat cine scrie postul asta. F*ck! 🙂 Oricum, lucrurile n-or sa ramana asa. Postul o sa fie pus ca draft, recitit si completat de amandoi etc. Paragraful asta s-ar putea sa si dispara 🙂

Revin la wordpress-ul romanesc. La un moment dat cred ca scriam ca mi se pare mai fain sa afli ce mai face un om ca si tine decat sa te uiti la stiri despre ce-a mai gatit/agatzat/impushcat/s.a. nush’ce om politic sau “mare intelectual” sau fotbalist sau VIP sau toate astea la un loc.

Mai bine urmaresti o poveste simpla si frumoasa (chit ca nu e cu happy end; sper ca o sa continue), asa cum e cea a Adei si a Arhivatorului. Sau afli ce probleme mai are Diamond.

Sau ce mai face Ruxx. Sau ce mai povesteste Fumatoarea (i-am spus asa fiindca, pentru gustul lui Gramo, cel putin, scrie cam mult despre fumat; cu stil, sure, dar cam mult).

Si, sigur, decat sa afli cum latra inca un jurnalist la caravana puterii, mai bine afli ce gandeste Stefan, fiindca spune lucruri inteligente, desi are o scriitura colturoasa si greu de digerat.

Gramo o citeste regulat si pe Princessita, fiindca blogul ei emana un aer de prospetime. Sure, e enervant la Princessita ca nu spune de unde ia pozele pe care le pune pe blog. Si mai sunt si alte lucruri enervante, cum ar fi faptul ca uneori scrie ca si cand ar avea hemoragie de cuvinte si nu se-ntelege mai nimic din ce spune. Dar ea e Princessita si are dreptul sa faca orice 🙂

Ultimul blog despre care vreau sa pomenesc (ordinea nu conteaza) e cel al Irinei, fiindca e uneori si personal, alteori informativ si mereu interesant si scris bine. Si pe blogul Irinei intru, intre altele, si din motive “politice”. Si mi se pare foarte tare ca are o categorie cu titlul “in lupta cu morile de vant”!