Despre blogul d-lui Boioglu nu ma pot pronunta, fiindca l-am descoperit de curand si nu l-am citit suficient. Despre “blogul filozofic”, otoh, Gramo ar putea spune multe. Un gramo a facut facultatea la Iasi si a urmat destule cursuri de filosofie acolo. Celalalt preda de mai bine de 10 ani la Facultatea de filosofie din Universitatea Bucuresti.

Autorul “blogului filozofic” scrie un fel de lamurire despre blog: “cand ma plictisesc fac rezumate care vor fi updatate”. Un rezumat e facut pornind de la un alt text. Dar pe blogul respectiv sunt foarte rar indicate textele ale caror rezumate sunt facute acolo. Asta este, iGho, un lucru care ar trebui sa le trezeasca cititorilor suspiciuni.

Autorul a mai afirmat ca le pune la dispozitie cititorilor potentiali, prin intermediul notelor sale de curs, cursurile tinute de diferiti profesori de la Facultatea de filosofie din Iasi. Aici Gramo vede niste lucruri foarte periculoase. Sa faci public cursul unui prof fara sa ii ceri acordul e o chestie mai nashpa decat plagiatul.

Consecintele pot fi, indeed, dramatice. Profesorii nu tin intotdeauna cursuri dupa ce au publicat. Un curs care contine si idei originale, facut public, poate fi preluat de pe un blog si publicat sub numele altcuiva. In astfel de situatii furtul intelectual e mult mai greu de dovedit decat in cazul unui plagiat.

Lasand la o parte aceste lucruri, calitatea materialelor puse pe blogul respectiv mi se pare slaba. Pentru a intelege ce-i aia filosofie, care sunt intrebarile filosofilor, de ce ar fi interesante, cum poti sa le gasesti un raspuns s.a.m.d. nu e suficient sa citesti niste pomelnice de definitii si afirmatii (destule neargumentate si confuze, destule formulate in limba vechilor documente ale PCR).

Iau un exemplu la intamplare. Postul de aici se intituleaza Nevoia de Filozofie. Autorul incepe asa:

Filozofia s-a nascut din nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume , care este specificul existentei sale in raport cu natura si societatea in care traieste , din necesitatea de a avea constiinta lucida de sine si de tot ceea ce il inconjoara.

Ce-i aia “nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume”? Simte cineva nevoia asta? Stim care e senzatia de foame. Senzatia “ca-ti vine sa stii cine esti” care e? Apoi, cum poate cineva sa aiba o nevoie permanenta? Poti simti o anumita nevoie tot timpul? Si atunci cand dormi?

Mai departe: “care este specificul existentei omului in raport cu natura si societatea in care traieste” – asta e o formulare atat de pompoasa incat cu greu se mai intelege ceva din ea. Sa o luam pe rand: “specificul existentei omului in raport cu natura”. Hmmm,… Ce ar putea insemna asta?

Let’s give it a try! Exista diverse chestii in natura: plante, soareci de camp, drosofila melanogaster s.a. Plus omul. Ajungi sa te intrebi: “Prin ce se deosebeste omul de toate celelalte chestii din natura?” “Nevoia” de a raspunde la aceasta intrebare, cica, i-ar fi facut pe oameni sa faca filosofie.

Sigur nu biologie? Si sigur “nevoia” asta? De ce nu alta? Dar sa trecem mai departe. Ce inseamna “specificul existentei omului in raport cu societatea”? Daca aplic schema de la partea cu natura, imi iese: in societate, pe langa oameni, exista tot felul de chestii. Prin ce se deosebeste omul de celelalte chestii care exista in societate?

Care chestii? Nu merge. Intrebarea rezultata e fara sens. Atunci inseamna ca nici prima data n-am inteles ce vrea sa spuna autorul textului. Hmmm,… “in raport cu societatea”… Omul are diferite relatii cu alti oameni. Poate despre asta e vorba aici. Oamenii au relatii intre ei. Or avea si lupii. Care e specificul relatiilor dintre oameni? Asta o fi intrebarea?

Habar n-am. Renunt. Nu inteleg ce vrea sa spuna autorul. Inteleg ca vrea sa afirme ca “filosofia a aparut fiindca omul a avut anumite nevoi”. Sunt insa oameni care spun ca e aberant sa incerci sa explici de ce a aparut filosofia. De fapt, majoritatea. Singurii care incearca sa explice aparitia filosofiei sunt hegelienii.

Iar cei care incearca sa dea o explicatie vorbind despre niste nevoi ale oamenilor sunt, probabil, marxistii. Aici e o discutie intreaga, dar autorul textului pur si simplu ignora punctele de vedere alternative. Nu tocmai cea mai potrivita atitudine pe un “blog filozofic”, eh?

Sa trecem mai departe. Autorul spune in continuare ca filosofia a aparut “din necesitatea de a avea constiinta lucida de sine si de tot ce il inconjoara [pe om]”. Pai parca era vorba de nevoi.

Se presupune ca nevoile sunt acelasi lucru cu necesitatile?. In afara de niste expresii mai curioase (“necesitati fiziologice”), chestiile necesare nu sunt, asa cum sunt nevoile, ale cuiva.

Legile fizicii exprima niste necesitati. Dar ar fi absurd sa te intrebi “Ale cui necesitati?” Nevoile, otoh, nu pot pluti in eter. Trebuie sa existe cineva care sa aiba nevoi. Si mai sunt si alte deosebiri.

Dar ramane o problema. In spatele unei necesitati se gaseste o regula sau o lege. Care e regula sau legea din spatele “necesitatii ca omul sa aiba constiinta lucida de sine”? Cine a descoperit-o? Cand? Unde s-a publicat descoperirea? De fapt, ce inseamna “constiinta lucida de sine”?

“Sunt constient(a)” inseamna de obicei: acum nu dorm, nu sunt in coma etc. “Sunt lucid(a)” inseamna cam acelasi lucru, eventual cu precizarea “pot sa gandesc normal, n-am luat-o razna” etc. Exista o “constiinta nelucida de sine”? Ce-i aia? Sorry, n-am rabdare sa merg pana la capat.

Si n-am urmarit decat prima fraza din text. Dincolo de un soi de verbiaj hegeliano-marxist, textul e ilizibil. Nu se intelege ce vrea sa sustina autorul, dincolo de “filosofia e o chestie buna, fiindca nu putem sa ne abtinem sa o facem”. Iar asta ar fi un argument foarte prost.

Care ar fi problemele serioase? Are societatea nevoie de oameni cu pregatire filosofica? De ce? E nevoie de ore de filosofie in liceu, in conditiile in care in unele tari europene (v. Anglia) filosofia nu e obligatorie in liceu? Nu se irosesc banii statului de pomana pentru studiile unora care nu vor decat sa-si satisfaca niste “curiozitati intelectuale”?

Ma intorc la blogul respectiv. Acesta nu mi se pare util nici macar ca sursa de documentare (pentru cei care citesc in limbi straine exista informatii mult mai bogate, mai bine ordonate, prezentate punand accentul pe probleme, pozitii, argumente, idei, discutii s.a.m.d.), iar daca e nevoie, pot sa aduc mai multe in sprijinul acestei afirmatii.

Mai am de spus un lucru, in incheiere. Gramo a avut ezitari sa scrie despre blogul respectiv. Asta fiindca autorul blogului de acolo l-a jignit pe Gramo si a continuat sa ii scrie mesaje agresive pe blog, desi Gramo i-a spus ca nu mai doreste acest lucru.

Blogul, in conceptia lui Gramo, e ca o casa cu peretii de sticla. Poate privi oricine inauntru, dar nu oricine poate sa intre, daca proprietarul nu e de acord. Posesorul “blogului filozofic”, din punctul de vedere al lui Gramo, a actionat ca un terorist care iti sparge casa in mod repetat (daca poate sa faca asta) desi stie ca iti face un rau.

Iar problemele pe care le-a avut Gramo cu persoana respectiva nu se reduc la asta, dar nu vreau sa scriu mai multe. Cine s-a dat mai mult cu barca pe wordpress.ro in ultima perioada a putut vedea mai multe. Ideea e ca Gramo distinge intre o evaluare serioasa (varianta: profesionala) a unui text si o evaluare morala a autorului unui text.

Un om imoral poate avea contributii intelectuale foarte tari (v Newton, de pilda, care a fost in mai multe situatii de viata superpenal). La fel, un om foarte bun poate sa actioneaza doar in virtutea unui dresaj, fara sa gandeasca mai nimic cu capul lui.

Gramo a ezitat sa scrie despre “blogul filozofic” fiindca n-a vrut sa se creada ca parerea despre autorul blogului “a molipsit” evaluarea profesionala. Dar apoi si-a depasit retinerea asta si si-a spus: “in fond, orice om inteligent si de buna credinta poate vedea ca nu e asa” 🙂