Gramo a fost lenos si s-a trezit pe la 12. Dupa aia si-a lansat “volumul de povestiri” (vezi aici) si pe la 13 a plecat afara, unde era soare si frumos. Mai intai a trecut pe la posta, sa-si plateasca facturile.
Lume multa. Probabil unii oameni stau si scriu toata saptamana scrisori, da’ n-au timp sa treaca pe la posta, fiindca au servici sau ceva si vin in week-end.
In timp ce statea la coada Gramo a cantarit facturile. Pe furis, la cantarul ala pt scrisori. Factura de telefon cantarea 5 grame, mai mult cu jumate de gram decat cea de la curent electric. Bancnota de 10 roni cantarea 1 gram. Ceva nu iesea la socoteala, 10 roni x 5 = 50 roni, dar factura de telefon nu era atat 🙂
Gramo a platit (un pic bulversat) si a plecat. In intersectia de la podul Cotroceni nu mergeau semafoarele, ramasesera pe setarea din timpul noptii, cu lumina intermitenta. Soferii mergeau ca bezmeticii, unul era sa o faca lata si sa-l aiba pe Gramo pe constiinta.
In plus, toate felinarele erau aprinse pana la Grozavesti. Deh, nu faceau paguba in buzunarul nimanui 🙂 La Carrefour (daca automobilele ar fi animale si ar avea blana, cum s-ar chema? yep, car fur) se calcau oamenii in picioare. Gramo si-a luat o curea dintr-un material sintetic dubios de la Leonardo si s-a carat.
S-a carat in carciuma. La Shorley, unde a realizat un omuletz asiatic dintr-o umbreluta de la coctail-ul de fructe si doua servetele. Asta dupa ce a mancat (varianta: a poshtit) o ciorba de fasole cu ciolan afumat (~5 roni) si apoi sarmale cu mamaliguta (~6,5 roni), o chestie numita pomana porcului (~10 roni) si la sfarsit clatite (~1 ron/bucata).
Umflat si in continuare lenos, Gramo a pornit agale catre Leu. Pe drum s-a gandit, intre altele[1], la macelari. Cum e sa fii macelar? Ai nevoie de pregatire? De ce fel de pregatire? Well, probabil tre’ sa stii niste chestii de anatomie. Nu si fiziologie? Nu, fiindca n-ai treaba cu animalele decat cand sunt moarte si nu le mai functioneaza mai nimic.
In plus, probabil tre’ sa stii ce fel de carne se obtine din diferitele parti ale corpului animalului. Si unde sunt oasele. Apoi Gramo si-a inchipuit urmatorul examen pentru absolvirea scolii profesionale de macelar:
Candidatul e lasat intr-o camera goala, impreuna cu un porc viu. I se cere sa produca 4 kg de carne de mici, 2 de muschiuletz, 5 de sunculitza tzaraneasca s.a. Durata examenului e de 3 ore iar candidatii nu au voie sa intre in examen cu un cutit adus de acasa, trebuind sa il foloseasca pe cel pus la dispozitie de examinatori. 🙂
De la Leu Gramo si-a continuat plimbarea pe langa zidul de la Cotroceni, inspre Academia Militara. Inainte de facultatea de Chimie e un soi de institut de cercetari pentru ecologie sau ceva de genul asta care arata ca si cand e parasit.
“Poate e un experiment”, s-a gandit Gramo. “Poate vor sa vada ce impact au cladirile cu geamuri sparte si inconjurate de mormane de gunoaie asupra mediului.”
Academia Militara, in schimb, arata bine. O parte era gata renovata, cealalta inca era in lucru. Gramo a avut un soi de controversa despre daca armata are sau nu obligatia sa intervina in cazul in care ar fi atacat Palatul Cotroceni.
Un gramo zicea ca da, macar cei de la Academie, ca sunt si aproape, celalalt zicea ca armata nu se baga decat cand e stare de urgenta. Daca e atacat Palatul e o problema de ordine publica si tre’ sa intervina jandarmeria. Apoi Gramo a fost la piata si si-a luat zahar, mere, portocale si bere si apoi s-a intors acasa.
Apoi s-a culcat, iar cand s-a trezit a constatat ca il paste raceala si poate ar fi mai bine sa nu mai iasa in seara asta in Web. Asa ca Gramo-girl s-a bagat la loc in pat, cu niste ceai fierbinte, portocale s.a. iar Gramo-boy s-a apucat sa se joace.
Mai intai niste jocuri pentru fizicieni: Chaos Theory si Soda Constructor. Apoi niste jocuri pentru filosofi (de genul: Fa-ti propria divinitate, Sexpir vs Britney Spears, The Philosophical Health Check s.a.). Apoi un joc de antrenament pentru cavaleri Jedi. Si gata.
[1] Mai intai s-a gandit la vechi layout-uri pentru tastatura, fiindca a vazut un magazin de calculatoare care se chema Azerty. “Frumos ar fi sa deschida si concurenta un Qwerty peste drum”, si-a spus Gramo 🙂
Am facut Staying Alive si mi-a iesit a&a:
“Your choices are consistent with the theory known as psychological reductionism. On this view, all that is required for the continued existence of the self is psychological continuity. Your three choices show that this is what you see as central to your sense of self, not any attachment to a particular substance, be it your body, brain or soul.
But there is a tension. In allowing your brain and body to be replaced by synthetic parts, you seemed to be accepting that psychological continuity is what matters, not bodily continuity. But if this is the case, why did you risk the space ship instead of taking the teletransporter? You ended up allowing your body to be replaced anyway, so why did you decide to risk everything on the spaceship instead of just giving up your original body there and then?”
2. Battleground….
“Earlier you said that it is not justifiable to base one’s beliefs about the external world on a firm, inner conviction, paying no regard to the external evidence, or lack of it, for the truth or falsity of this conviction, but now you say it’s justifiable to believe in God on just these grounds. That’s a flagrant contradiction!” (Pentru asta am primit o lovitura grea).
Eu accept ca este o contradictie, dar nu vad care e problema cu aceasta contradictie. Situatia chiar este contradictorie.
@shubidubap: nu mai tin minte, dar cred ca faza e urmatoarea: oamenii cred ca exista obiecte reale, dincolo de senzatiile lor, desi ei nu au decat propriile lor senzatii;
la fel, unii cred ca exista D-zeu, desi nu au acces decat la ceea ce simt si cred;
probabil, pentru cei care au facut jocul, astea doua chestii sunt la fel, asa ca fie crezi si in existenta lumii reale si in existenta lui D-zeu, fie te indoiesti de ambele;
daca o crezi doar pe una fara cealalta inseamna ca te contrazici;
sigur, nu e obligatoriu sa fie asa cum spun aia care au facut jocul 🙂