e usor de vazut ca afirmatia este incorecta; este mult mai greu de argumentat impotriva acestei afirmatii; un argument de forma: filosofia nu poate fi litera aia, fiindca filosofia este ceva abstract iar litera aia e un obiect concret etc. etc. nu duce nicaieri fiindca e circular;

replica este: argumentul lui matale asuma ca filosofia este altceva; pe baza acestei asumptii incerci sa imi arati ca filosofia nu este litera aia din titlu; dar n-ar trebui sa asumi opusul a ceea ce incerci sa critici;
un argument un pic mai istet ar fi: noi stim cu totii ca unii greci s-au ocupat in antichitate de filosofie; dar daca filosofia este litera aia, atunci ar trebui sa conchidem ca anticii s-au ocupat de litera din titlul postului meu; or, acest lucru este imposibil, fiindca postul meu nu exista pe vremea lor;

in plus, s-ar mai putea spune ca e greu de crezut ca oameni diferiti, aflati in acelasi timp in locuri foarte diferite, ocupandu-se cu filosofia se ocupau toti de o singura litera;

la asta s-ar putea raspunde ca, din moment ce nu e prea limpede ce inseamana sa te ocupi cu o litera, poate nu e nevoie ca litera sa fie in fata ochilor tai pentru ca tu sa te ocupi de ea;

dar la asta s-ar putea, eventual, reactiona spunand ca este sarcina celui care a dat definitia sa lamureasca lucrurile;

iar daca trebuie ca lucrurile sa fie lamurite, atunci se poate spune ca toti cei care studiaza filosofia studiaza litera respectiva, asa cum se poate intampla ca mai multi arheologi sa studieze toti un singur obiect – o urna veche, sa zicem;

acum se poate spune ca e greu de crezut ca filosofii nu au facut altceva decat sa studieze litera “L”, intrucat ei nu au scris mai nimic despre ea, ci despre cu totul altceva;

iar raspunsul la asta va fi ca daca oamenii numiti “filosofi” au facut asa ceva, atunci inseamna ca ei nu au facut filosofie (“a face filosofie” e o expresie sinonima cu “a te ocupa cu filosofia”);

iar acum e clar ca orice fapte ar aduce in discutie oponentul, se poate spune: “dar e evident ca aici nu e vorba de filosofie, iar oamenii s-au inselat cand credeau ca ar fi; filosofia este, bineinteles, litera aia”;

daca oponentul nu renunta, atunci el trebuie sa gaseasca altceva; ar putea sa apeleze la un argument filosofic profund pentru a contracara aceasta pozitie aberanta;

sa zicem, ceva de felul: nu se poate sustine ca filosofia este litera cu pricina, fiindca noi nu putem, de fapt, sti ce este filosofia; aceasta fiindca nu putem sti, de fapt, nimic; iar acum sunt aduse in discutie argumentele scepticilor etc.

dar scepticismul nu te poate ajuta sa respingi teza ca filosofia e litera “L” din titlul de mai sus; teza respectiva ar putea fi in continuare adevarata; scepticul imi spune doar ca nu pot sti cu certitudine cum stau lucrurile;

iar daca se renunta la a mai discuta despre ceea ce stim cu certitudine, teza poate fi reafirmata sub forma: e plauzibil ca filosofia ar fi litera aia; iar acum toata discutia este reluata;

un oponent perspicace ar putea sa spuna: “e greu sa iti arat ca teza pe care o sustii este falsa, fiindca tu nu folosesti cuvantul filosofie ca si mine; si se vede ca nu folosesti cuvantul filosofie ca si mine din faptul ca respingi majoritatea afirmatiilor pe care le fac eu vorbind despre filosofie;

este ca si cand tu ai folosi un alt cuvant; iar acum trebuie sa vedem care cuvant este cel bun si care nu; felul in care vorbesc eu este impartasit de ceilalti oameni, iar felul in care vorbesti tu nu este;”

dar la asta se poate raspunde, desigur, ca poate majoritatea oamenilor gresesc; s-a mai intamplat ca majoritatea sa greseasca si doar putini oameni, poate doar unul singur, sa aiba dreptate;

(mi se pare interesant de observat ca acum nu mai vorbim despre ce este filosofia, ci despre cum folosim cuvintele s.a.m.d.)

mai departe, oponentul ar putea spune: “dar este sarcina celui care sustine ceva complet diferit, nou, care vorbeste intr-un fel ciudat etc. sa ofere explicatii si argumente;

nu noi, cei care intelegem prin ‘filosofie’ ceea ce intelegem in mod obisnuit trebuie sa argumentam ceva, ci cel care foloseste cuvantul ‘filosofie’ ca pe un soi de nume pentru o litera trebuie sa ofere argumente si explicatii”;

iar acum discutia s-a mutat la un alt nivel – se vorbeste despre cum e potrivit sa se poarte o discutie rationala; eu ar trebui acum sa explic cum se face, daca filosofia e de fapt un nume pentru o litera, ca atatia oameni au fost indusi in eroare si au inteles altceva prin cuvantul “filosofie”; oponentul a reusit sa mute mingea in terenul meu, ceea ce e destul de mult;

el poate acum sa spuna: “pana nu-mi dai un temei pentru a crede ca filosofia e litera respectiva, nu am de ce sa cred ceea ce spui”; end of story 🙂