[textul pe care il comentez e aici]

Am ramas in punctul in care Aristotel vorbea despre principii si zicea ca putem ajunge in mai multe feluri la principii: prin inductie, prin perceptie, prin deprinderi si in alte moduri.

Atunci inseamna ca principiile sunt un fel de adevaruri, de legi (gen “metalele se dilata toate la cald”). Si atunci e limpede si prin ce difera de cauze (v. in exemplul de mai inainte cauza dilatarii e caldura sau flacara la care incalzesc metalul).

Acum Aristotel vorbespre despre principiul fericirii. Principiul fericirii ar trebui sa fie un fel de adevar, de regula, de lege, o chestie de felul asta, pe care o poti descoperi si apoi o poti si aplica. Si daca e totul ok, respectand principiul vei fi fericit.

Aristotel zice acum ca trebuie sa vedem si ce spun oamenii despre fericire, pentru a gasi principiul fericirii. Adica? Am putea descoperi cum sa fim fericiti pe baza unui chestionar completat de un esantion reprezentativ? Hmmm,…

Apoi Aristotel zice ca majoritatea oamenilor + filosofii de dinaintea lui cred ca exista trei feluri de lucruri bune – pentru corp, pentru suflet si celelalte (“cele exterioare”). Aici am din nou o problema. Sa zicem ca un om face jogging – asta ce fel de lucru bun ar fi? Jogging-ul, zici unii, iti da si o stare de spirit mai faina – esti mai optimist(a) etc. Si atunci?

Si nu-mi e limpede nici ce rol are toata clasificarea asta. Cum ne va ajuta sa descoperim principiul fericirii?

Mai departe. Aristotel trece in revista ceea ce spun alti filosofi cu privire la fericire: fericirea consta in virtute sau in gandire sau intr-un fel de intelepciune sau in toate la un loc + placere (eventual + bunastare exterioara). Ok, asta a mai spus, sub o forma sau alta.

Hmmm,… think, think, think. Ok, cred ca inteleg asa. Aristotel se uita, pur si simplu, in capitolul asta, la ce au mai spus alti oameni despre lucruri bune (fiindca fericirea e binele suprem) si apoi despre fericire.

Pe urmele clasificarii te poti intreba: fericirea este un lucru bun pentru corp sau pentru suflet? Sau este un bun exterior? Sau toate la un loc. Iar el vrea sa se uite la ce spun ceilalti si la relatia dintre ce sustine el ca este fericirea si ce spun alti oameni.

De aia repeta in continuare ceea ce spunea el: “fericirea consta intr-o activitate a sufletului conforma cu virtutea”. Inca nu e limpede ce vrea sa spuna prin asta, dar se vede deja ca nu e de acord cu filosofii care spun ca fericirea ar fi un bun al corpului.

Cu asta am ajuns la paragraful in care vorbeste despre sportivi si despre intreceri: “nu cei mai frumosi si mai vigurosi primesc coroana de invingatori, ci aceia care iau parte la intreceri”. Ce-i cu exemplul asta? E legat de niste distinctii pe care le introduce la inceput:

(1) in posesie /vs./ in uz
(2) in dispozitie habituala /vs./ in activitate

Legatura cu definitia data de el inainte o vad asa. Nu e suficient sa ai tot felul de calitati (virtuti) pentru a fi fericit. Trebuie sa le si utilizezi. Nu e suficient, de pilda, sa fii doar inclinat sa faci lucruri bune (sau sa iti vina), ci chiar trebuie sa le faci.

Iar din ce spune mai departe mi se pare ca e tot mai limpede ca vrea sa spuna ca fericirea nu e un bun al corpului, ci al sufletului. Chiar si placerea, zice A, e ceva care tine tot de suflet (cu asta sunt de acord – nu corpul meu simte placeri, ci eu; dar cred ca pot fi distinse, totusi, “placerile trupului” de “placerile sufletului”).

In capitolul de dinainte Aristotel a argumentat ca fericirea nu consta in placere. Acum mi se pare ca spune ceva de felul asta: dar sa nu se inteleaga ca eu vreau sa spun ca trebuie sa eviti placerea; daca o sa faci actiunile alea conforme cu virtutea o sa te simti si placut.

In concluzie: fericirea (care e binele suprem) o poti obtine daca iti traiesti viata intr-un anumit fel – sufletul tau actioneaza in acord cu virtutea – iar asta iti aduce si placere (si probabil si alte stari sufletesti placute).

Iar in ultima parte Aristotel adauga, totusi, ca s-ar putea ca fericirea sa nu depinda doar de tine si de ceea ce poti face tu. Mai sunt tot felul de lucruri exterioare care s-ar putea sa fie importante.