M-am gandit la miracole. Si la intrebarea: “Exista miracole?” Stiu ca sunt oameni care spun “conceptul de miracol e contradictoriu; in natura nu are cum sa apara ceva care sa contrazica legile naturii; daca se produce un fenomen, atunci trebuie sa existe niste legi ale naturii care sa explice si producerea fenomenului respectiv; cel mult, poate nu le-am descoperit noi”.
Cred ca Hume spunea asta. Si apoi au inceput sa discute despre asta o multime de oameni. Oricum, mi s-a parut interesant.
M-am gandit la un exemplu. Au inceput unii sa vb despre intamplarea de la Marea Rosie, de cand se spune (in Biblie) ca s-au despartit apele ca sa poata fugi evreii de egipteni. Au zis ca e un fenomen care poate fi explicat – curenti de apa, reflux etc.
Apoi au fost credinciosi care s-au simtit atacati de chestia asta. Cred ca se gandeau: “hmmm, astia vor sa arate ca ala nu a fost un miracol”. Ca si cand, daca se gaseste o explicatie stiintifica pentru un fenomen, gata, s-a terminat.
Aici lucrurile sunt complicate si sunt legate de o alta prejudecata – ca religia si stiinta se bat cap in cap. Nu vreau sa intru acum in asta, raman la miracole. E o problema daca Dumnezeu actioneaza prin intermediul legilor naturii?
Adica, la faza cu Marea Rosie eu as raspunde: ok, foarte frumos ca s-a gasit o explicatie stiintifica. Excelent! Acum intelegem mai bine in ce fel a despartit Dumnezeu apele – folosind curentii marini si refluxul. Asta nu inseamna ca nu a avut loc un miracol. A avut loc un miracol fiindca despartirea apelor a fost o actiune a lui Dumnezeu; ea servea perfect scopului Lui – acela de a-i scapa pe evrei – si s-a produs exact atunci cand trebuia.
Sigur, daca nu crezi in Dumnezeu o sa spui ca n-a fost un miracol, ci doar o coincidenta fericita. Eu nu pot sa te constrang sa crezi. Dar daca crezi, faptul ca se gasesc explicatii stiintifice pentru intamplarile neobisnuite pe care le numesti “miracole” n-are de ce sa iti zdruncine credinta.
Cu asta am ajuns totusi la cateva probleme. Prima este ca teologii disting intre miracole si actiuni ale lui Dumnezeu realizate prin providenta. Astea prin providenta sunt asa: Dumnezeu aranjeaza lucrurile de la facerea lumii in asa fel incat intr-un anumit moment sa se intampla o anumita chestie, potrivit planului Lui.
Actiunile prin providenta nu incalca legile naturii. Dar daca spun ca nici miracolele nu le incalca, atunci unde e diferenta?
Uite un exemplu de actiune prin providenta: la exact un an din ziua in care ranesc pe cineva spunandu-i “hai taci, ca ma plictisesti!” mi se intampla si mie acelasi lucru: altcineva imi spune asta, facandu-ma sa ma simt foarte prost.
Brusc imi aduc aminte de faza intamplata cu un an in urma si imi spun (daca sunt credincios): Dumnezeu a aranjat lucrurile in asa fel incat sa se intample asta, ca sa-mi atraga atentia asupra faptei mele urate.
Nu spun ca e un miracol, fiindca nu s-a intamplat nimic inexplicabil. Atunci diferenta intre actiuni prin providenta si miracole ar fi ca in cazul miracolelor se petrec lucruri aparent inexplicabile (dar care nu contrazic legile naturii si pot fi in principiu explicate, doar ca oamenii nu au nici o explicatie la momentul la care se intampla chestiile alea).
Ar mai fi lucruri de discutat despre asta, dar mai e timp si alta data. Acum ma gandesc la o alta problema: Cum spune un om credincios ca in spatele unei intamplari exista o intentie divina. E limpede ca nu e suficient sa se intample ceva ciudat – sunt multe fenomene pe care oamenii nu le pot explica, dar nici macar credinciosii nu le numesc pe toate miracole.
One more time: Se intampla ceva. Uneori (daca sunt credincios) o sa spun despre ceea ce s-a intamplat ca a fost a actiune a lui Dumnezeu. Dar nu totdeauna (sure, intr-un sens mai dubios as putea spune ca toate intamplarile sunt actiuni ale lui Dumnezeu, dar acum vb despre altceva).
Cand vorbesc despre miracole ca actiuni ale lui Dumnezeu presupun totdeauna ca El a avut o intentie si a urmarit un anumit scop (v. sa-i scape pe evrei). Cum fac asta? Cand recunosc intentia si cand nu? Cum? De unde stiu ca reusesc?
Previzibilitatea (Profetia). Asta e cu miracolele. Ca nu sunt previzibile. Sunt legile naturii previzibile? In chestiunea Marea Rosie, miracolul nu sta in despartirea apei ci mai mult in potrivirea, cum sa zic, a intentiei cu situatia.
sau a situatiei cu intentia?
@maradona: I love u man (nu te entuziasma, acum scriu Gramo-boy&cat ๐ ), yes that was the idea – mainly speaking ๐ imi inchipui ca iar n-ai citit tot, dar ideea aia era ๐
ok, now seriously, de prevazut, nu putem prevedea decat: intamplari, evenimente, fenomene, fapte, comportamente ale altor oameni s.a.m.d. nu legi
adica: oricat si-ar fi batut capul medievalii, ei n-ar fi putut sa prevada aparitia fizicii newtoniene (si nici sa profeteasca despre asta, imho)
nu putem sti cum o sa evolueze stiinta, ce legi ale naturii vor fi descoperite / formulate in viitor;
poate va putea fi “explicata stiintific” si invierea mortilor; eu cred ca important pentru un credincios n-ar trebui sa fie daca exista sau nu o explicatie stiintifica, ci (aici vine partea cu I lv u) ca in unele intamplari, datorita potrivirii sau altor chestii (care alte chestii? aici era problema mea) intrevezi un “plan al lui Dumnezeu”.
imi vine sa cred ca universul e un joc de limbaj, este ca o ghicitoare.
si ce ar putea avea in comun acestea ?http://www.angelfire.com/mi/misumal/ghici.html
habar n-am de ce, da’ parca imi vine mie sa-mi cer scuze pt replica luciatei… oricum, nu merita sa le pui pe toate la suflet. daca te ajuta cu ceva, pe mine nu ma plictisesti. chiar deloc. e si asta un miracol ๐
@licurici: 10x, si chiar imi pare rau pentru iesirea lui Gramo de acolo, dar, in fine,… poate au dreptate cei care spun ca blogarimea romaneasca de pe wordpress formeaza o comunitate mica – o suta de oameni activi, cateva sute,…
ne citim intre noi, citim alte chestii interesante, ii citim pe monstrii sacri ai blogging-ului romanesc (nu dau nume), cei mai ambitiosi dintre noi se intalnesc la netoo, altii, poate, vb d-lui mandruta, au orgolii umflate cu pompa s.a.m.d. ๐
suntem toti o familie mare si fericita ๐ poate Luciat sa-l ignore pe Gramo? yep, she/he thinks she/he can ๐ reciproca nu tine – Gramo, ca de obicei, se ia de oamenii pe care ii apreciaza si care i se par interesanti ๐
si o sa citeasca mai departe ce scrie luciat si ce scriu altii si o sa reactioneze (cu mintea, sufletul, tastatura, bitzii s.a.) atata cat poate;
si poate ca peste ‘jde ani, cand Gramo-kid o sa fie mare si o sa bantuie, fara indoiala, netu’, discutiile vor fi mult mai marfa ๐
“Aici lucrurile sunt complicate si sunt legate de o alta prejudecata – ca religia si stiinta se bat cap in cap.” – รฎmi place exemplul ?sta: sunt de acord c? e o prejudecat?, ?i cred c? zgรขl?รขie pu?in discu?ia din postul despre prejudec??i. Pentru c? nu v?d neap?rat implica?ii morale.
@BM: well, mi se pare ca exista totusi implicatii normative: “daca esti om de stiinta nu trebuie sa fii credincios”, respectiv “daca esti credincios nu trebuie sa te intereseze stiinta.
Pingback: Stiinta si credinta at Gramo`s World
Despartirea apei se poate realiza relativ simplu…si noi avem tehnologia necesara (momentan necesita un consum mare de energie la scara atat de mare). Pot despartii apa dintr-un container…chiar maine pregatesc un experiment la o scara mai mare…cu 5l de apa.
Nu pare mare lucru…dar pentru cine nu stie, pare un miracol.