[textul de aici a fost scris spre sfarsitul unei discutii despre daca e ok ca profesorii si studentii sa faca sex intre ei s.a.m.d. purtata pe o lista de discutii acum mai mult timp (vezi aici)]
Profesorul: Cred ca nu e bine ca studentii si profesorii sa faca sex unii cu ceilalti.
Studentul: Stiu ca in genere asa se considera. Dar am putea oare adopta o regula academica prin care sa interzicem asta?
Profesorul: De ce sa nu putem?
Studentul: Pentru ca atunci cand vorbim despre studenti si profesori, dorind sa formulam reguli privitoare la interactiunile lor ca studenti si profesori, noi vorbim despre cursuri, seminarii, examene s.a., nu despre altceva. Ar fi curios ca in contextul discutiei in cadrul careia incercam sa stabilim ce reguli introducem intr-un cod de conduita academica noi sa incercam sa stabilim daca studentilor si profesorilor trebuie sa li se interzica sau nu sa faca sex unii cu ceilalti.
P: De ce?
S: Pentru ca nu reglementam asupra situatiilor ce depasesc limitele vietii academice. La fel de curios ar fi sa discutam daca trebuie sau nu sa acceptam reguli prin care sa li se interzica studentilor si profesorilor sa isi serveasca reciproc micul dejun la pat sau sa isi cante colinde la ureche. In genere, va avea rost sa stabilim reguli pentru toate situatiile in care, in mod obisnuit, jucam rolurile de profesori si studenti, dar numai atat.
P: Stii, toata aceasta discutie despre reguli, cu privire la ce reguli am putea purta discutii, sa le adoptam sau sa le respingem s.a.m.d. nu mi se pare relevanta.
S: De ce?
P: Fiindca pe noi ne intereseaza cum sa ne purtam, nu daca avem dreptul sa introducem intr-o carte anumite propozitii.
S: Nu inteleg.
P: Uite, daca este sa ma iau dupa ceea ce spui tu, nu ar avea sens sa vorbesc intr-un cod de conduita academica despre ce face profesorul X in dimineata de dinaintea examenului. Dar ne aste amandorura clar ca n-ar fi in regula ca profesorul X sa bea, cel putin in dimineata respectiva, un litru de votca.
S: Acum inteleg. Vrei sa-mi spui ca nu este important daca noi putem introduce sau nu anumite reguli intr-un cod de conduita academica. Mai important ar fi sa vedem ce anume ni se pare in regula si ce nu.
P: Da, asta vreau sa spun.
S: Exemplul pe care mi l-ai dat nu iti este, insa, de folos. Este clar ca noi suntem indreptatiti sa acceptam regula “profesorul nu trebuie sa fie in stare de ebrietate atunci cand participa la curs, examen, seminar etc.”. Aceasta este o regula care priveste un context academic. E drept, daca un profesor ar fi capabil sa bea un litru de votca fara sa se imbete deloc, noi nu am putea sa-i interzicem sa bea acel litru de votca in dimineata de dinaintea examenului.
P: Bine, dar atunci putem accepta o regula asemanatoare si in privinta relatiilor sexuale dintre studenti si profesori.
S: Hmmmm. As putea fi de acord cu adoptarea unei reguli de felul: “Profesorii si studentii nu trebuie sa faca sex in timpul cursurilor, seminariilor, examenelor, in toate contextele in care ei sunt prezenti in calitate de membri ai comunitatii academice, ca studenti si profesori”. Dar este foarte putin plauzibil sa apara situatii de felul celor pe care le interzice regula.
P: Stai un pic, sa ma lamuresc. Ai dat mai devreme doua exemple de reguli pe care, spuneai, nu are rost sa le discutam atunci cand stabilim regulamentul conduitei academice. Intre cele doua era o diferenta: prima (profesorii si studentii nu trebuie sa isi serveasca micul dejun la pat) privea o situatie despre care se putea spune, pe baza analizei conceptuale, ca nu are cum sa apara intr-un context academic; a doua (profesorii si studentii nu isi canta colinde la ureche) privea situatii care pot aparea intr-un context academic, doar ca pe baza experientelor pe care le avem putem spune ca este putin probabil ca astfel de situatii sa apara intr-un context academic.
La inceput sustineai ca regulile cu privire la activitatile sexuale in care sunt implicati studenti si profesori sunt precum prima regula pe care ai oferit-o drept exemplu, acum accepti ca sunt mai degraba precum a doua regula pe care ai oferit-o drept exemplu. Am inteles bine?
S: Da.
P: Daca profesorii ar fi gasiti facand sex cu studentii in timpul cursurilor si seminariilor la fel de des pe cat sunt gasiti in stare de ebrietate la cursuri, seminarii, consultatii, examene, atunci ar avea rost sa discutam si despre prima situatie, dar deocamdata nu are rost. Asta este ceea ce sustii, nu?
S: Da.
P: Ok. Atunci nu voi discuta despre aceste situatii acum. Gandeste-te insa la diferenta dintre “fac sex” si “se raporteaza unii la ceilalti ca la potentiali parteneri sexuali”. Poate ca nu se intampla prea des ca profesorii si studentii sa faca sex la seminarii, in timpul examenelor s.a.m.d. Dar se intampla mai des ca ei sa se raporteze unii la ceilalti ca la niste potentiali parteneri sexuali. Voi sustine ca o astfel de regula e relevanta si trebuie sa fie acceptata.
S: As dori sa inteleg ce inseamna “a se raporta la”. Este vorba despre actiuni, vorbe, gesturi, sau despre mai mult decat atat?
P: Nu doresc sa incepem o controversa pe tema intentiilor neexprimate acum. Voi concede ca este vorba doar despre priviri, gesturi, vorbe. Respectiv despre acele priviri, gesturi si afirmatii care pot fi interpretate neproblematic drept ‘invitatii sexuale’, ca sa spunem asa.
S: Dar atunci ceea ce spui revine la a spune ca trebuie sa adoptam o regula impotriva hartuirii sexuale. Iar cu acest lucru sunt, bineinteles, de acord.
P: Atunci suntem de acord. Mai este vreo problema?
S: Suntem de acord ca se poate discuta despre introducerea unei reguli impotriva hartuirii sexuale intre profesori si studenti. Mai mult, suntem de acord, asa ca nu mai are rost sa discutam deocamdata, ca o astfel de regula e acceptabila. Daca te vei uita insa la inceputul textului, chiar sub titlu, vei vedea ca tema discutiei noastre era un pic diferita.
P: E drept. Eu sustineam, pur si simplu, ca nu e bine ca studentii si profesorii sa faca sex.
S: Da. Am cazut de acord ca studentii si profesorii nu trebuie sa se poarte unii fata de ceilalti ca fata de niste posibili parteneri sexuali atunci cand au de a face unii cu ceilalti in calitate de studenti si profesori. Am putea cadea de acord, de asemenea, ca, desi e implauzibil sa se intample asta (deci nu ar avea rost sa introducem reguli cu privire la asa ceva), nu e bine ca studentii si profesorii sa faca sex in calitate de studenti si profesori. Dar ceea ce sustineai tu era mai general decat atat. Afirmatia ta privea si cazurile in care persoanele care in contextul vietii academice joaca rolul de studenti si profesori fac sex, ca persoane particulare, in afara acestui context.
P: Da, asa e. Iar tu aveai in vedere astfel de situatii de la inceput, probabil, atunci cand sustineai ca nu putem introduce reguli cu privire la ele. Voi accepta ca nu putem legifera cu privire la astfel de situatii. Dar atunci cand voi afla ca profesorul X si studentul Y au facut sex, chiar daca nu intr-un context academic, voi considera ca s-a petrecut ceva urat.
S: De ce?
P: Poate fiindca presupun ca ei s-au cunoscut in calitate de profesor si student, si pentru a ajunge sa faca sex trebuie ca la un moment dat unul dintre ei sa se fi raportat la celalalt ca la un potential partener sexual intr-un context academic.
S: Dar de ce sa presupui asa ceva? Se putea la fel de bine ca ei sa se cunoasca dintr-un alt context decat cel academic (poate se cunosteau dinainte, poate ca unul dintre ei are o slujba care presupune prestarea unor servicii sexuale), sau sa devina parteneri sexuali abia dupa ce, pornind de la faptul ca s-au cunoscut intr-un context academic, au ajuns sa se cunoasca si in afara contextului respectiv.
Ar trebui sa le interzicem profesorilor si studentilor sa se raporteze unii la ceilalti ca la niste potentiali prieteni?
P: Nu stiu. Deocamdata accept ce spui. Accept, cu alte cuvinte, ca doua persoane pot face sex si sa aiba de a face una cu cealalta si in calitate de student, respectiv profesor, fara sa fi ajuns sa faca sex prin incalcarea vreunei reguli privitoare la relatia lor academica (incluzand aici interzicerea hartuirii sexuale). Astfel de situatii apar insa destul de rar.
S: Poate ca apar rar. Tot ce vreau sa sustin este ca atunci cand auzim spunandu-se despre un profesor si un student ca au facut sex nu ar trebui sa spunem, in mod automat, ca au facut ceva rau sau nepotrivit.
P: Accept ceea ce spui. Dar nu am stabilit deocamdata care sunt cazurile in care intr-adevar nu se petrece nimic rau sau nepotrivit.
S: Pai tocmai cazurile in care nu exista nici o legatura intre faptul ca persoanele respective fac sex si contextul vietii academice. Nu au ajuns sa faca sex prin incalcarea nici unei reguli de conduita academica, iar faptul ca fac sex nu atrage dupa sine nici o incalcare a vreunei reguli de conduita academica (inclusiv cele privitoare la dreptul fiecarui student de a fi evaluat impartial s.a.m.d.).
Nu mi se pare insa prea important sa stabilim in detaliu care sunt aceste cazuri. Ceea ce ma intereseaza este sa te conving sa nu mai sustii ca e rau ca studentii si profesorii sa faca sex unii cu ceilalti.
P: Mda. Recunosc ca deocamdata m-ai adus in situatia in care trebuie sa renunt sa mai sustin, pur si simplu, asa ceva.
S: Atunci e ok.
Am citit doar inceputul, cand se trece brusc de la intrebarea legata de “cum putem adopta reguli academice” la un raspuns privind “studenti si profesori”:
“Studentul: Dar am putea oare adopta o regula academica prin care sa interzicem asta?
Profesorul: De ce sa nu putem?
Studentul: Pentru ca atunci cand vorbim despre studenti si profesori…”
E foarte inchisa discutia, e ca un labirint, in care nu prea conteaza faptul ca regulile academice sunt adoptate de functionari publici la propunere politicienilor, sau ca mediul academic are niste obiective mai simple, cunoastere, cercetare etc care nu includ activitatile cotidiene si asa mai departe. Nu cred ca subiectul poate fi analizat in conditii de maxima abstractizare, pentru ca academia, profesorul, student, sexualitatea, nu sunt concepte in stare pura.
@maradona: !!!!!!!!!??????? am zis io ca studentii sau profii sunt concepte? sunt oameni; ti se pare ca analizez concepte in postul de mai sus? nu inteleg! de ce e discutia inchisa?
doi la mana: codul de etica academica nu e adoptat de functionari publici; la unibuc codul de etica academica a fost discutat intr-o comisie pentru probleme studentesti (aceeasi comisie in care se discuta si despre repartitia locurilor pentru cazari in camine intre facultati) – apoi banuiesc ca acelasi cod a fost discutat in senatul universitatii; functionarii publici si politicienii n-au nici o treaba (in anumite privinte o universitate e un fel de stat in stat – chiar si in ro)
Bine. Atunci as spune asa. Se poate adopta o regula academica cu privire la relatii sexuale intre profesori si studenti numai daca sexualitatea intra in scopurile pentru care exista acea comunitate academica, adica in vederea cercetarii. Exista probabil departamente de la psihologie sau sociologie care experimenteaza acest comportament si care folosesc tot felul de reguli.
Altfel nu vad de ce ar fi nevoie de reguli academice pentru o activitate cotidiana. Cred ca in acest caz sunt doua valabile doua principii 1. Se poate face orice nu este interzis si 2. (tine de aprecierea fiecaruia) Nu orice lucru permis este si folositor.
Profesorul nu este om:) cel putin intr-o discutie despre reguli academice. Este un titlu academic, statut social.
@maradona: pai la o concluzie asemanatoare cu a ta ajung si personajele dialogului
dar discutia merge dincolo de concluzia respectiva, doar ca n-o sa ma apuc sa o repovestesc acum; ar fi cam ciudat, right? 
Ca sa vezi cat de distopic pot fi, din lista de discutii (link-ul de la inceputul postului) am ales intai afisele cu fumatul in facultate cu tot cu zambetul amar si de-abia dupa aceea am trecut la sexul in facultate, considerandu-l de departe mai putin nociv

La discutia aceasta as veni cu doua aspecte: un argument si un link
Primul aspect, argumentul:
In Academia platoniciana (pornind, sa spunem, de la “Banchetul”), filosofia, ca mod de viata mai mult decat discurs (era sa scriu steril, dar as fi fost nedrept pentru ca poate fi foarte fertil, nu la fel de fertil, e adevarat, precum o relatie sexuala intre invatatori si studenti), nu poate exista in afara comunitatii de viata dintre profesori si studenti si a unui dialog extins dezvoltat intre acestia (conditionat de modul acesta de viata in comun). Sigur ca spiritul acesta academic s-a si diluat, s-a si pierdut de fapt de mult, odata cu noile formule academice din Imperiul Roman (de tip discurs ex cathedra – iata, cu rezonante dogmatice). Aceasta formula academica platoniciana nu a fost insa de toti si de tot abandonata si are meritele ei (nu discut de vreo formula de comunitate hippy sau de alta natura) prin extinderea relatiilor academice (am scris academice) dincolo de cele 2 * 50 de minute de curs, sa spunem. In acest context, posibilitatea extinderii naturii relatiilor profesor – student merita pusa in discutie. Eventualele legaturi sexuale, dupa parerea mea, nu pot ramane fara ecou in relatia din registrul academic dintre, pe de o parte, perechea student-profesor implicata sexual si, pe de alta parte, dintre profesor si restul studentilor de ambe sexe. Nici balanta nu este usor de tinut, este din nou adevarat
Al doilea aspect, link-ul, este din revista recomandata (indirect) de tine in postul de astazi cu povestea zilei de ieri, multumesc pentru recomandare. (Nota: mi-a placut postul, mi-au placut si link-urile, mi-am ludificat putin ziua
)