Sunt oameni cu care poți discuta și oameni cu care nu poți discuta. Când ai păreri diferite, that is, fiindcă poți discuta cu oricine despre vreme, care mai e cursul valutar sau cine a mai murit. Small talk poate face oricine. Discuțiile încep atunci când oamenii nu sunt de aceeași părere.

Unul crede că Pokemon Go e un joc nociv, altul nu. Primul zice că te prostește, al doilea cere dovezi. Primul vorbește despre jucătorii care au picat ca proștii în gropi și așa mai departe, al doilea răspunde că asta arată că jocul poate să îți distragă atenția de la ce se întâmplă în jurul tău, dar asta nu înseamnă automat că te face mai prost. Și așa mai departe.

Important este că în multe discuții se ajunge la date, statistici, sondaje de opinie, păreri ale specialiștilor și alte lucruri de felul ăsta. Oamenii cu care nu poți discuta nu țin cont de toate chestiile astea. Ei sunt convinși că toate sunt false, că în spate se află o conspirație, niște indivizi rău-intenționați care vor să îi păcălească.

Sursa: http://www.publishyourarticles.net/knowledge-hub/articles/85-most-controversial-debate-topics/1796/

Pentru asta nu au dovezi, dar nici nu au nevoie. Bineînțeles că o conspirație ascunde toate dovezile că există. Totuși, mai sunt și alții convinși că e vorba despre o conspirație. Nu îi cunosc, dar i-au citit pe internet. Nu pe niște site-uri cunoscute de știri, bineînțeles, fiindcă acolo conspirația controlează totul.

Pe cât de ușor se îndoiesc oamenii ăștia de informațiile care apar în niște publicații științifice serioase, pe atât de ușor acceptă ideile strecurate prin niște bloguri obscure din străfundul internetului.

O să spuneți că asta e o exagerare. Nu e. Bineînțeles, e greu de găsit o persoană care vede conspirații pretutindeni. Ceea ce înseamnă că nu prea există oameni cu care să nu se poată discuta despre nimic. Există însă destui cu care nu se poate discuta despre anumite lucruri.

Toți au însă un lucru în comun. Resping părerile unor specialiști într-un domeniu în care ei nu sunt specialiști. Nu sunt specialiști în medicină, dar resping părerile medicilor și cercetătorilor cu privire la vaccinuri. Nu sunt specialiști în pedagogie sau psihologia educației, dar sunt convinși că studiile specialiștilor din domeniile respective nu valorează doi bani. Uneori nici nu e nevoie să invoce vreo conspirație. Pur și simplu nu recunosc existența unor specializări și a unor specialiști.

De pildă, un om cu care nu se poate discuta va putea nega valoarea unei opere de artă în ciuda a tot ceea ce spun criticii de artă și istoricii artei, spunând că aceia sunt niște oameni ca și el. Ei au dreptul la părerea lor, iar el are dreptul la părerea lui. Va mai adăuga, poate, că în artă totul e o chestiune de gust, ignorând faptul că pentru a aprecia arta trebuie să îți educi gustul, ținând cont de ceea ce spun specialiștii.

De obicei, când nu poți discuta despre o anumită chestiune cu un om, e o chestiune fără legătură cu viața acelui om. Nu neapărat fără legătură în realitate, ci doar în mintea acelui om.

Iată un exemplu. Când ai de luat diferite hotărâri în funcție de cum va fi vremea în următoarele zile, iar pentru asta trebuie să te bazezi pe ceea ce spun meteorologii, nu îți mai dă mâna să n-ai încredere în ei. Sigur, ar fi posibil ca o mare conspirație mondială, în spatele căreia se află vânzătorii de umbrele și de creme de soare, să îi plătească pe meteorologi să dea știri false despre vreme (din când în când, nu tot timpul, ca să nu se prindă fraierii) pentru a-și crește vânzările. Dacă ar fi așa, argumentul că „mâine va ploua fiindcă așa s-a anunțat la buletinul meteo” n-ar mai avea nici o valoare. Dar nu se găsesc ușor oameni care să respingă un asemenea argument. Chiar dacă predicțiile meteorologice dau uneori rateuri, sunt prea utile ca să nu mai ținem cont de ele.

În schimb, dacă nu ai un copil gay sau prieteni gay, nu te afectează cu nimic să susții că un cuplu gay nu poate să crească un copil, în ciuda a zeci de studii de specialitate, realizate pe parcursul multor ani, care arată că nu există diferențe semnificative între copiii crescuți de cupluri hetero și cei crescuți de cupluri gay.

Sau nu îți vaccinezi copilul, ignorând ceea ce spun medicii, fiindcă nu ți se îmbolnăvește imediat. Sau susții o tâmpenie, ignorând părerile economiștilor calificați, fiindcă nu vezi în ce fel te-ar putea afecta direct pe tine mersul economiei unei întregi țări. Etc.

Pe scurt, oamenii cu care nu se poate discuta nu înțeleg cu adevărat cum funcționează mecanismul delegării de competență. Sunt în stare să recunoască uneori competența altora, dar asta numai atunci când sunt constrânși. Dacă nu li se face foarte rău, nu merg nici măcar la doctor. Încearcă să se doftoricească singuri acasă. Șurubăresc singuri la mașină și apelează la un mecanic auto doar când nu se mai descurcă, își repară cu improvizații instalația electrică și cheamă un electrician doar după ce le ia foc casa. Apelează la notar doar fiindcă așa îi obligă legea.

Iar atunci când recunosc, de nevoie, competența altor oameni, o recunosc în chestiuni practice, nu și în ce privește opiniile.

Prin contrast, orice om care are o educație științifică înțelege că nu poate avea păreri rezonabile fără să se bazeze pe părerile altor oameni, fiindcă aceia sunt mai competenți în anumite domenii. De obicei, e suficient să ajungi tu însăți (sau tu însuți) să ai o specializare ca să înțelegi acest mecanism.

Dar la noi nici măcar pregătirea universitară nu îți dă educația științifică pe care ar trebui să ți-o da liceul și nu te face un adevărat specialist. Sunt prea multe universități particulare care produc diplome, nu specialiști. Am observat pe Facebook că mulți dintre oamenii cu care era limpede că nu se poate discuta (pe o temă sau alta) fie nu aveau facultate, fie făcuseră vreo facultate particulară. Sigur, ar putea să fie doar o coincidență.

Și atunci, care e concluzia? Cum le poți arăta acestor oameni că întreaga omenire a progresat de-a lungul timpului, în știință, în artă, în toate domeniile culturii, chiar și în politică, doar fiindcă ne-am sprijinit propriile păreri pe ceea ce credeau și susțineau alții mai competenți? Cum îi poți convinge că există dovezi științifice sigure, că rateurile și contrafacerile sunt cu totul izolate, că există valori stabile (ba chiar există și specialiști în etică) și nu e totul relativ?

Nu cu argumente, normal. Asta s-a văzut și la Brexit, unde cei care au votat „Leave” au ignorat complet opiniile specialiștilor în economie, finanțe și, în genere, opiniile majorității universitarilor. Ce rost ar fi avut să le vorbească cineva despre mecanismul delegării de competență, despre autoritatea specialiștilor și tot așa?

Oamenii cu care nu poți discuta nu dispar decât prin schimbul generațiilor și îmbunătățirea sistemului de educație. Până atunci, vor rămâne la părerilor lor, indiferent câte argumente vor primi. Și vor vota în funcție de aceste păreri, afectându-le negativ viața celor din jur. Fără a putea fi convinși că fac asta, desigur.

Doar că nu ar fi democratic să le răpim acestor oameni dreptul de a participa la luarea deciziilor. Nu ne rămâne decât să așteptăm. Dar dacă așteptăm fără să construim un sistem de educație mai bun, așteptăm degeaba.