Să începem cu povestea automobilului. Închipuiți-vă, dragi copii, orașul animalelor, ascuns în adâncul pădurii. Toate animalele sunt fericite, merg de colo colo, unde au nevoie, pe potecuțele din oraș și așa mai departe.

La un moment dat, niște bursuci inventează un fel de tanc metalic, cu care poți să ajungi mai repede dintr-o parte în alta. Acesta miroase urât. Dar nu numai că miroase urât. E și un pic radioactiv. Dacă te afli prin preajma lui, riști să te îmbolnăvești. În plus, nu poate fi oprit ușor din mers și dacă ieși în calea lui te omoară sau te schilodește pe viață.

Animalele sunt îngrozite, dar sunt de acord ca bursucii să mergă pe niște poteci speciale cu tancurile lor, în așa fel încât celelalte animale să se poată feri de ele. Pentru asta sunt gata să și dea bani și să muncească să le construiască niște poteci speciale.

Dar bursucii, după ce li se construiesc poteci speciale, încep să meargă peste tot cu tancurile lor ucigașe și urât mirositoare. Mai mult, încep să păcălească și alte animale să își cumpere tancuri, spunându-le că se vor simți mai puternice astfel.

Multe animale se îmbolnăvesc, sunt schilodite sau mor datorită tancurilor, așa că trebuie să fie făcute tot mai multe reguli pentru animalele care nu au tancuri, pentru ca acestea să nu moară chiar așa de ușor. Animalele fără tancuri nu mai au voie să circule pe unele poteci, pe altele au voie să circule doar pe la margine, dacă vor să traverseze trebuie să aștepte mult timp și pot traversa doar prin locuri speciale.

Toate animalele dau bani pentru a fi angajate câteva animale care să impună acele reguli.

Pentru ca tancurile să nu se ciocnească între ele, li se montează un dispozitiv care face un sunet asurzitor și încep să scoată sunete asurzitoare care îi stresează și îi înebunesc pe cei care nu merg cu tancurile.

După mult timp, li se montează tancurilor un sistem, în așa fel încât să fie mai puțin radioactive și să îmbolnăvească mai puține animale din jur. Posesorii de tancuri acceptă cu greu acest lucru, făcând un scandal îngrozitor. Celelalte animale plătesc bani pentru a-i liniști pe cei care fac scandal. Vechile tancuri sunt aruncate în pădure, distrugând o mulțime de plante și insecte.

Proprietarii de tancuri le lasă pretutindeni, blocând potecile. Toate animalele plătesc o mulțime de bani pentru a fi construite și mai multe poteci, pe care să încapă toate tancurile și spații speciale unde să poată fi lăsate acestea. Tot mai multe animale sunt angajate să supravegheze respectarea regulilor. În jurul tancurilor se dezvoltă o întreagă industrie toxică.

În timp, minunatul oraș al animalelor din pădure se transformă într-un iad. Plin de mirosuri urâte, tancuri abandonate, zgomote asurzitoare, pericole la tot pasul, morți și răniți în fiecare zi, poteci pe care cu greu mai poți circula normal și sute de animale care au o slujbă absurdă. Animalele fără tancuri le urăsc pe cele cu tancuri, animalele cu tancuri urăsc pe toată lumea, puii animalelor sunt învățați de mici să se ferească de tancuri și să stea în casă pentru a le evita, dar li se bagă în cap și că e normal să ai tanc și trebuie să îți dorești unul.

Și așa mai departe.

*

Dacă vi se pare exagerată povestea, puteți căuta informații pe net. Anul trecut, vreo 38000 de oameni au fost implicați în accidente rutiere. Dintre ei, au murit cam 1800. Chiar dacă nu sunt radioactive, automobilele sunt în capul listei factorilor responsabili pentru poluarea aerului. Iar datorită poluării aerului mor cam 7 milioane de oameni pe an.

Chiar dacă automobilele care poluează ar fi responsabile doar pentru jumătate din cazuri, tot am avea peste 13000 de morți în Romania, numai în 2012. Ne ies aproape 15000 de oameni care mor pe an datorită șoferilor, fără a socoti efectele pe termen lung (încălzirea globală etc.). Pentru comparație, în 2014 au fost 298 de omucideri în România.

Iar dacă nu ne-am uita doar la morți, ci la cât de mult scade calitatea vieții oamenilor din cauza șoferilor și automobilelor, probabil ne-am îngrozi.

Să ne gândim, în plus, la banii cheltuiți pentru șosele, trotuare, borduri, zebre, pasaje, semafoare, radare, polițiști, mașini de poliție, funcționari, comisii, comitete, legi, regulamente, procese și așa mai departe.

În paranteză fie spus, chiar dacă Poliția Rutieră și-a îmbunătățit imaginea, nu se face primăvară cu niște ”flashuri în sens opus”. Sunt încă mulți polițiști care nu știu să se poarte civilizat, abuzează de autoritatea lor, scriu procese verbale agramate, aplică mecanic reguli stupide și așa mai departe.

„Școlile” de poliție nu seamănă cu instituțiile de învățământ funcționale, structura ierarhică de tip militar a „sistemului polițienesc” face aproape imposibil ca agenții care sunt pe teren și văd care sunt problemele să influențeze decizii la nivel mai înalt, prin care acele probleme ar putea fi rezolvate etc. Un mare număr de angajați fac o muncă mecanică și stupidă, tot mai ușor de automatizat.

Iar regulile nu sunt aplicate uniform și constant. Efectul este că șoferii nu învață să le respecte, ci să se ferească de polițiști. Și la fel și pietonii, care vor ajunge în curând să se uite mai degrabă după polițiști și nu după mașini.

Mai e interesant și faptul că, după ani de zile în care i-au ignorat pe bicicliști, polițiștii au început să îi hăituiască mai rău ca pe șoferi. Ce contează că ăștia nu poluează și nu pun viața altor oameni în pericol? Sau că nu sunt considerați participanți legitimi la trafic de către șoferi, pietoni, legiuitori, primărie? De ce să nu-i amendăm ca pe niște șoferi și să-i descurajăm să mai iasă pe bicicletă, nu?

(Da, au pățit-o și oameni care respectă regulile de circulație; dar când mașinile îți taie drumul fiindcă fac dreapta imediat ce apare verdele, uneori ești mai în siguranță plecând un pic înaintea lor; într-un loc de genul ăsta, regulile de circulație se bat cap în cap cu instinctele tale de conservare.)

În orice caz, percepția generală nu se va schimba prea curând. Iar aceasta rămâne așa cum o știm: Poliția Rutieră e o instituție aberantă, care consumă de pomană banii publici, nu contribuie decât în mod accidental la siguranța traficului și mai degrabă încurcă decât să ajute.

La asta se poate adăuga și faptul că în orașele mari totul e conceput avându-i în primul rând în minte pe șoferi, nu pe pietoni. Șoferii trebuie să aștepte cât mai puțin la semafor și să aibă semafoare sincronizate, ei trebuie să aibă pasaje subterane și suspendate, ei trebuie să aibă unde să parcheze etc. Pentru pietoni, sunt suficiente două treceri la capetele unei străzi lungi de sute de metri, astfel încât, dacă stai pe la mijlocul străzii, poți merge pe jos aproape jumatate de kilometru doar ca să ajungi pe cealaltă parte a străzii.

Pentru bicicliști, e ok și dacă, pentru a trece de o intersecție trebuie să te dai jos și să traversezi 3 treceri de pietoni (am pus la un moment dat un filmuleț cu faza asta).

Iar pentru persoanele cu handicap, care nu se pot deplasa decât într-un scaun cu rotile, sau pentru nevăzători e pur și simplu imposibil să ieși pe stradă.

Toate problemele astea au legătură și cu mentalitatea oamenilor. Șoferii cred, probabil, că dacă au plătit mulți bani ca să își cumpere o mașină, au dreptul să meargă unde vor cu ea, să o lase unde vor, să se poarte ca și când doar ei ar exista și tot așa.

Dar să lăsăm toate mizeriile astea și să ne gândim la viitor. Un viitor în care în nici un oraș civilizat nu o să poți ajunge cu mașina personală în centru. Iar în centru toate intersecțiile pentru pietoni și bicicliști vor fi de tip shared space, așa că semafoarele vor fi desființate, iar polițiștii pensionați. În care transportul mărfurilor și persoanelor va fi făcut cu mașini electrice, conduse automat, care vor respecta în mod automat niște reguli de circulație concepute inteligent. Fără depășiri de viteză, semafoare, amenzi și polițiști. Iar indivizii disperați să conducă se vor putea distra cât vor în realitatea virtuală.

Culmea e că viitorul ăsta nu e prea îndepărtat. Deja se fac pași în direcția asta, sunt oameni care spun că nu numai meseria de șofer, ci și o mulțime de alte meserii care au legătură cu automobilele și transportul vor dispărea în vreo 30 de ani. Mai întâi în țările cele mai avansate tehnologic, desigur. Dar dacă asta e direcția în care merg lucrurile, mai devreme sau mai târziu o să fie așa și la noi.

Măcar la gândul ăsta putem să ne bucurăm și noi.