Well, e de fapt vb. de un mail, dar suna bine faza cu stenogramele 🙂 E mailul care a avut o contributie f importanta la nasterea lui Gramo. Ne putem inchipui, desigur, ca si G si Ramo erau (fiecare) un gramo si inainte de a fi together. Dar Gramo nu exista. Las la o parte jocul de cuvinte si trec la text (data e in jur de 20 iulie, 2005):

ma gandesc la doua relatii pe care le-am avut; in una, nu eu am fost cel care a facut primul pas; poate ca nu am fost superindragostit la inceput, dar am ajuns sa fiu foarte repede, iar relatia respectiva a fost foarte misto;

in alta, am fost foarte indragostit, imi doream nebuneste sa fiu cu cealalta persoana, ma intristam cand ma gandeam ca s-ar putea sa nu fiu etc.; asa ca eu am facut primul pas; a fost o relatie ok, dar nu la fel de misto; nu stiu daca a fost, per total, o chestie mai intensa; asa ca nu mi se pare foarte important cum e la inceput;

in plus, hai sa comparam chestiile astea:

1) vreau sa fiu cu tine cu orice pret, sunt indragostit, o sa mor fara tine, nu pot suporta sa fim mai putin decat iubiti etc.

2) te consider o persoana foarte misto, mi-ar placea sa fiu cu tine; daca si tu vrei asta, ar fi super, iar daca nu, no problem, o sa fim cat de apropiati vrei sa fim si gata.

3) imi place de tine ca persoana, cred ca esti superok; daca ai vrea sa fim impreuna, as fi deschis la asta; poate ar iesi foarte misto; altfel, putem foarte bine sa fim prieteni.

4) esti o persoana ok, dupa parerea mea; daca tu crezi ca ar fi misto sa fim impreuna si insisti, ok, n-o sa te refuz.

5) esti o persoana ok, dar nu-mi inchipui cum am putea fi impreuna; nu cred ca se pune problema de asa ceva; in schimb, mi-ar placea sa fim prieteni, oricat de apropiati.

6) mi se pare ok sa fim prieteni, dar imi e clar ca n-am putea fi mai mult decat atat; si o sa vedem pe parcurs cat de apropiati putem fi ca prieteni.

acum, e clar ca 1) reprezinta o problema; daca felul in care ma simt e ca la 1), e o chestie de totul sau nimic; e clar ca daca ii spui cuiva o chestie pe linia de la 1) si celalalt se raporteaza pe linia de la 5) sau 6), n-o sa mai puteti fi dupa aceea nici macar prieteni;

daca cealalta persoana e pe linia de la 4), raportul o sa fie destul de dezechilibrat intre cei doi si e greu de crezut ca o sa iasa ceva misto; iar daca n-o sa iasa, again, cei 2 nu vor mai putea fi nici macar prieteni la sfarsit 🙁

alte scenarii: ambii oameni sunt pe linia 2); e clar ca nu conteaza prea mult cine are primul initiativa; sau: unul e pe linia 2), celalalt pe linia 3 (sau chiar 4); 2-ul o sa aiba initiativa, iar 3-ul o sa intre in joc si ar putea ajunge sa aiba o relatie f misto; sau: ambii sunt la 3), nimeni nu va lua initiativa, vor ramane prieteni, totul e ok;

ce se intampla cand ambii sunt pe linia de la 1)? daca ambii sunt ca mine, nici unul n-o sa ia initiativa; nici unul nu vrea sa strice o posibila prietenie cu persoana pe care o iubeste si cu care vrea sa fie mai mult decat orice pe lume;

ideal ar fi ca unul dintre cei doi sa migreze spre 2) in momentul ala ar putea avea initiativa, iar cei doi vor fi impreuna; dar asta nu garanteaza ca relatia lor ar putea fi mai misto decat a celor care sunt unul ca la 2) si altul ca la 3).

gata, m-am plictisit de combinatii; cum e la mine? n-o sa fac primul pas daca sunt pe linia de la 1); pe linia de la 2) nu prea mi se intampla sa fiu; iar daca sunt pe linia de la 3) nu trebuie sa fac nimic, fiindca nu tin neaparat sa fiu impreuna cu celalalt, sunt doar deschis la asta, dar pot fi perfect multumit si cu relatia de prieteni;

iar de la 4) incolo, la fel, nu e nimic de spus sau de explicat, decat daca o initiativa porneste de la cealalta persoana.

cum imi inchipui ca esti tu? cred ca atunci cand vrei sa fii cu alta persoana esti pe linia de la 2) si tocmai de aia si poti avea usor initiativa; in schimb, nu prea cred ca esti vreodata ca la 3) sau 4), ci doar ca la 5) si 6).

ce s-ar putea deduce, din ce am vorbit, chit ca nu-mi plac discutiile in meta, despre cum ne raportam unul la altul? well, s-ar putea ca felul in care am vorbit eu azi sa ma plaseze la 3); iar in ce te priveste, imi e greu sa-mi inchipui ca esti vreodata la 1);

iar daca ai fi fost la 2) ai fi spus ceva pe linia asta, ceea ce nu s-a intamplat; iar chestiile de tip 3) sau 4), again, nu par sa fie genul tau; asa ca probabil esti la 6) sau, in cel mai bun caz, la 5).

dincolo de ce s-ar putea deduce, cum stau de fapt lucrurile? sa vedem… nu pot sa-mi dau seama, dincolo de ceea ce pot sa deduc, cum ar sta lucrurile cu tine, daca ar sta altfel decat cum cred;

cum e cu mine? hai sa mai facem niste deductii! am spus chestii care ma plaseaza la 3), right? – right! 🙂 sa presupunem ca nu e adevarat; ce inseamna asta? as putea fi pe o linie mai jos? nu, fiindca tot eu am spus ca nu vreau sa las nimanui impresia ca ma raportez la el mai misto decat ma raportez de fapt; deci n-as putea minti in sensul asta;

ce ramane? daca as fi la 2), nu prea ar avea sens sa vorbesc ca si cand sunt la 3), fiindca nu as avea nici o retinere sa vorbesc ca la 2), deci nu as avea nici un motiv sa mint;

as avea, bineinteles, un motiv bun sa mint daca as fi la 1), fiindca atunci nu as dori sa exprim felul in care ma simt si as folosi ca alternativa prima chestie plauzibila de mai jos; sa nu uitam, insa, ca tot eu sunt si cel care scrie acum, asa ca, daca am mintit, nu am cum sa recunosc 🙂 raman doar doua variante:

(a) fie n-am mintit, si ma raportez la tine ca la 3)
(b) fie am mintit, si ma raportez la tine ca la 1)

problema e ca, din punctul asta, eu nu mai am nici o cale pentru a stabili care dintre alternative e cea corecta 🙂 tu ai avea una, desigur: sa te prefaci ca esti pe undeva pe la 2) (cine e la 3) nu tine neaparat sa spuna nimic, remember?) si sa vezi cum reactionez – e clar ca daca sunt la 3) voi reactiona intr-un fel, iar daca sunt la 1) voi reactiona altfel;

dar e greu de crezut ca curiozitatea ta ar fi atat de mare incat sa duca la prefacatorie; asa ca o sa ramanem, deocamdata, cu aceasta dilema 🙂

dar dilema nu are cum sa fie prea importanta pentru tine, si nici pentru mine, daca varianta corecta pt. mine e (a); nu putem decat sa speram ca nu e vb de (b) 🙂 sau, in cel mai rau caz, ca daca e (b), o sa ma descurc intr-un mod elegant si fara sa sufar prea mult 🙂

g.

p.s. m-am cam lungit cu toata analiza asta, dar m-am gandit ca ar putea sa te amuze 🙂