Ati vazut pana acum cum puteti distinge textele care contin argumente de alte texte, in care nu se argumenteaza nimic, cum puteti afla ce vrea sa sustina autorul unui argument si de ce tip e teza pe care o sustine (factuala, evaluativa sau actionala). Astazi o sa vedeti cum puteti analiza un argument.

Hai sa ne uitam la niste exemple de argumente. Mai intai unul foarte simplu:
“Vasile e la scoala, fiindca are lucrurile la biblioteca.”

Sunt 2 afirmatii:
(1) Vasile e la scoala.
(2) Vasile are lucrurile la biblioteca.

Si il vad si pe “fiindca”. Asta imi arata ca prima afirmatie se sprijina pe a doua. Daca vreau sa reprezint structura argumentului printr-o schema, o sa desenez ceva de felul asta:

Alt exemplu:
“E vreme frumoasa afara. Asta inseamna ca o sa fie multa lume in parc, mai ales ca suntem in weekend.”

Trei afirmatii:
(1) E vreme frumoasa afara.
(2) O sa fie multa lume in parc.
(3) Suntem in weekend.

Teza argumentarii este (2). Iar (2) se sprijina pe (1) si (3), dar luate impreuna. Asa ca desenul meu o sa arate asa:

Inca unul:
“Tristetea si nepasarea nu sunt acelasi lucru, fiindca atunci cand esti trist pot exista lucruri care sa iti trezeasca interesul, dar atunci cand esti nepasator nu mai e asa. In plus, am intalnit oameni nepasatori care spuneau ca se simt foarte bine, iar oamenii care sunt tristi n-ar spune ca se simt foarte bine. Cand esti trist, esti intr-o stare de spirit proasta, asa ca n-ai cum sa spui ca te simti bine. Asta daca esti sincer, bineinteles”

Impart textul in afirmatii:
(1) Tristetea si nepasarea nu sunt acelasi lucru.
(2) Cand esti trist pot exista lucruri care sa-ti trezeasca interesul.
(3) Cand esti nepasator nu exista lucruri care sa-ti trezeasca interesul.
(4) Am intalnit oameni nepasatori care spuneau ca se simt foarte bine.
(5) Oamenii care sunt tristi n-ar spune ca se simt foarte bine.
(6) Cand esti trist esti intr-o stare de spirit proasta.
(7) Un om sincer nu are cum sa spuna ca se simte bine atunci cand e intr-o stare de spirit proasta.

Teza este (1), desigur. (2) si (3) sunt introduse in sprijinul lui (1). Pe de alta parte, (4) si (5) formeaza un alt argument pentru (1) si sunt independente de (2) si (3). Iar (6) si (7) nu au legatura cu (1), ci cu (5). Uite si diagrama argumentului:

Si ultimul exemplu:
“Daca Rodica ar fi furat banii, ar fi cheltuit din ei. Stie toata lumea ca ea nu se poate abtine sa cheltuiasca. Dar ea n-a cheltuit mai mult decat cheltuieste de obicei. Asa ca e limpede ca nu ea a luat banii. Ceilalti oameni care ar fi putut lua banii sunt Mihai si Vasile. Dar Vasile a fost anchetat deja si concluzia anchetei a fost ca e nevinovat, deci nici el n-a luat banii. Despre Vasile stim, oricum, ca e foarte corect. Asa ca probabil ca banii i-a luat Mihai.”

(1) Daca Rodica ar fi furat banii, ar fi cheltuit din ei.
(2) Toata lumea stie ca Rodica nu se poate abtine sa cheltuiasca.
(3) Rodica n-a cheltuit mai mult decat cheltuieste de obicei.
(4) Nu Rodica a luat banii.
(5) Oamenii care ar fi putut lua banii sunt Rodica, Mihai si Vasile.
(6) Vasile a fost anchetat deja si concluzia anchetei a fost ca e nevinovat.
(7) Vasile nu a luat banii.
(8) Stim ca Vasile e foarte corect.
(9) Mihai a luat banii.

Teza argumentarii este (9). Iar diagrama arata astfel:

Keep in mind cateva structuri care apar mai des in diagramele de felul asta (btw, astea se cheama diagrame Beardsley-Thomas):

Iar acum ar trebui sa vina exercitiile, dar am obosit, asa ca ati scapat de data asta 🙂

Oricum, daca aveti chef, puteti sa va uitati la niste chestii pe net (aici, aici si aici).