Au fost multe săptămâna asta. Am citit și noi, că nu ne uităm la teve. Un lucru e clar. Nu e ok ca un om să fie bălăcărit la teve, indiferent cine ar fi. Ce se poate face ca să nu se mai întâmple asta prea des habar n-avem.
Ciudat e că nimeni nu mai vede când același om e împroșcat cu lături pe net. Iar pe net e chiar mai ușor să rezolvi problema.
O critică sau chiar o ironie sunt altceva decât o încercare de a umili pe cineva. În majoritatea cazurilor e ușor să le distingi. Iar dreptul la opinie nu include și dreptul de a umili sau de a instiga la ură. Nu există nici o excepție aici. Nu e ok să încerci să îi umilești pe alți oameni, pur și simplu.
Și nu e ok să fie umiliți, nici măcar pe net, nu numai domnul Pleșu, dar nici domnii Gâdea, Badea sau Ciuvică, chiar dacă au încercat să îl umilească pe domnul Pleșu (care i-a ironizat). Pot fi criticați, se poate cere ca acțiunile dânșilor să fie sancționate potrivit legii, pot fi propuse “sancțiuni cetățenești”, cum ar fi “nemaiurmărirea” emisiunilor dânșilor pentru o perioadă de timp. Dar faptul că au făcut ceva reprobabil nu poate reprezenta o scuză pentru “a li se plăti cu același monedă”. Nu suntem talibani.
Așa că ne puteți înjura, dar noi ne solidarizăm cu toți jurnaliștii de la A3 care au fost acoperiți de un val uriaș de zoaie pe net zilele astea și ne desolidarizăm de acele acțiuni ale jurnaliștilor (de la A3 și din alte părți), bloggerilor și comentatorilor online care au avut ca scop (sau măcar ca efect previzibil) umilirea publică a oricăror persoane.
Am avut, la scară mai mică, experiența umilirii în public. Ne pare rău pentru domnul Pleșu, dar și pentru toți ceilalți oameni care au trecut prin experiențe asemănătoare. (Și pentru alții, desigur, dar acum vorbim doar despre acest tip de cazuri, nu despre oameni amendați fiindcă au protestat împotriva mineritului cu cianuri).
Adevărul e că majoritatea persoanelor publice, la noi, ajung să fie împroșcate cu lături. Iar jurnaliștii sunt și ei persoane publice. Dacă nu facem nimic, poate nimeni nu o să mai vrea să fie persoană publică, oricâți bani ar primi. Într-o sută de ani am putea ajunge să nu mai avem decât decât mici bisericuțe pe ceva de genul FB, unde orice bully poate fi blocat imediat. Dar atunci nu va mai exista nici o dezbatere publică. Doar discuții între “prieteni”.
Poate funcționa o societate și fără dezbateri publice? Dracu’ știe, dar poate nu merită să testăm asta.
Btw, s-ar putea să ne închidem blogul la toamnă, să nu ziceți că nu v-am spus. L-am păstrat până acum, între altele, și fiindcă ne-am simțit datori față de o comunitate care a fost solidară cu noi la un moment dat. Sperăm că suntem chit. Adevărul e că nu ne mai simțim bloggeri.