exista totusi o diferenta intre sarbatorile laice si sarbatorile religioase pentru necredincios? unii necredinciosi ar putea raspunde ca nu; altii ca da, adaugand poate ca diferenta nu tine, cel putin pentru ei, de ceva specific religios;
altii ar intreba: ‘despre ce gen de diferenta vorbim?’; putem privi sarbatorile ca fenomene sociale, culturale, economice; putem sa ne gandim la o anumita traire, la starea in care ne aflam uneori atunci cand “simtim ca e sarbatoare”;
putem sa ne uitam la cum vorbim, desigur; exista diferente intre ‘a aniversa’ si ‘a sarbatori’, intre ‘aniversare’ si ‘sarbatoare’; spunem ‘zi de sarbatoare’ si ‘zi aniversara’, dar spunem doar ‘an aniversar’;
la fel, putem spune si despre un eveniment trist ca ‘il comemoram’, dar nu putem spune ca ‘il sarbatorim’; si asa mai departe; putem sa studiem istoria unei sarbatori;
se poate intreba: ‘ce anume se sarbatoreste de craciun?’ sigur, intrebarea nu e clara; cand o aud, inca nu-mi e clar ce anume sunt intrebat – ce sarbatoresc eu cand sarbatoresc craciunul sau ce cred eu ca sarbatoresc oamenii in genere cand sarbatoresc craciunul?
apoi, inteleasa intr-un anumit fel, intrebarea primeste un raspuns banal: ‘cum ce anume sarbatorim? pai, craciunul.’ sau cineva poate spune, simplu: ‘sarbatorim nasterea lui Christos’;
iar altcineva poate spune: ‘credinciosii sarbatoresc nasterea lui Christos’; dar necredinciosii ce sarbatoresc? ar putea sarbatori si ei nasterea lui Christos? probabil ca da;
daca as fi necredincios as putea spune: ‘da, a existat un om numit Christos, s-a nascut in Bethleem etc.’ (as putea chiar sa accept ca a fost rastignit si a murit, iar dupa aceea a inviat la loc; dar nu voi crede ca s-a produs un miracol, ci doar un fenomen natural inexplicabil deocamdata, care se petrece foarte rar)
as putea sa accept relatarile din evanghelii si ma raportez asa la faptele respective; adica sa le consider pe toate drept fenomene naturale, nu miracole; sa consider ca sunt in principiu explicabile, chiar daca deocamdata nu au fost explicate;
orice miracol poate fi privit asa (desigur, orice miracol poate fi privit drept un fenomen natural care nu are inca o explicatie si de catre un credincios, doar ca el va adauga: ‘Dumnezeu actioneaza prin intermediul legilor naturii, nu impotriva lor‘);
cineva ar putea sa spuna ca de craciun sarbatoreste “miracolul vietii”; dar exista nenumarate alte prilejuri pentru a sarbatori “miracolul vietii”;
altcineva ar putea spune ca nu trebuie sa sarbatoresti ceva anume; o astfel de persoana ar vedea craciunul ca pe un soi de festival, probabil; Love Parade, de pilda e un soi de sarbatoare, dar nu e nevoie sa se spuna ce anume se sarbatoreste;
totusi, festivalurile au un anumit specific; Love Parade e sarbatoarea iubitorilor de muzica techno, rave etc. care ar putea fi specificul craciunului?
daca am spune ca craciunul e sarbatoarea cozonacului, a bradului si a colindelor, acesta ar fi un raspuns cam curios; e aproape ca si cand ai spune ca craciunul e sarbatoarea iubitorilor de cozonac;
dincolo de asta, specificul unui festival tine de ceva care e reproductibil si in afara festivalului respectiv: teatru, arta medievala, bere etc.
dar noi nu impodobim bradul decat de craciun; sigur, l-am putea impodobi si alta data si am putea manca uneori coliva la desert;
s-ar putea spune: “specificul e dat de combinatia tuturor lucrurilor pe care le facem de craciun; aceste lucruri nu le facem, in aceasta combinatie, decat de craciun; dar exista si festivaluri care nu functioneaza dupa acest model”;
despre ce este vorba in acest text? despre sarbatoarea de craciun, intr-un sens; intr-un alt sens, despre lucrurile la care ne-am putea gandi in legatura cu craciunul;
am avut in vedere mai multe “miscari ale gandirii”; nu le voi atasa niste etichete acum; sunt si altele posibile, desigur; nu stiu sa spun care fel de a gandi ar fi specific filosofic si care nu;
nu as vorbi nici despre care fel de a gandi iti poate oferi o intelegere mai buna, mai adanca, mai autentica etc. a sarbatorilor de craciun;
asta pentru ca ar trebui sa vorbesc imediat despre ‘a intelege’ si despre felurile diferite in care vorbesc oamenii atunci cand spun ca inteleg ceva;
unii oameni, de pilda, ar putea spune ca o anumita raportare artistica la sarbatorile de craciun – muzicala, literara, plastica etc. – ii ajuta sa inteleaga mai bine;
iar eu nu mi-am propus sa vorbesc despre ‘a intelege’, ci despre craciun; sigur, putem sa sarbatorim craciunul sau nu; putem sa incercam sa intelegem si lucruri pe care nu le facem si noi sau nu; dar cred ca e mai bine sa incercam sa intelegem anumite lucruri;
voi incheia cu aceasta concluzie; concluzia este vaga, dar ea nu poate sa insemne orice; in plus, nu a fost oferit nici un argument in sprijinul acestei concluzii; recunosc; ceea ce spun ar putea fi exprimat ca o propunere sau ca un indemn: hai sa incercam sa intelegem mai multe lucruri din jurul nostru!
UPDATE: Aici am gasit un post interesant, in care se vorbeste despre ce mai sarbatoreau oamenii in decembrie prin diferite locuri inainte de baby Jesus.
imi place ce zici! pare ca esti bazat! ba bucura acest fapt! Sper sa produca intrebari in mintea fiecaruia care citeste!
°craciunul e sarbatoarea iubitorilor de cozonac°
da!
da!
da!
de o 1000 de ori da!
Pentru ca nu noi sarbatorim Craciunul, ci Craciunul ne sarbatoreste pe noi!
idem maradona :))) “cozonacii” ruullll 😛
asa …. cat despre “epicitate” imi place modul in care abordezi problema , nu imi place ca ai concluzionat atat de “larg” (desi eu cred ca in cazul de fata , concluzia nu sta in “Concluzie” , ci e un fel de schema implicativa a tot ceea ce ai scris ..aproape tot spune ceva , sopteste , indeamna , striga )
per total e pe sufletzelool meu 🙂
@pitzi: 10x pt. mesaj, am citit postul in care vorbesti despre fumat, ma gandeam si eu sa incep sa fac o lista cu locurile in care te poti simti ok ca nefumatoare(nefumator) in buc, mai ales ca nu sunt prea multe 🙁
@maradona: hmmm,… mai era unul care zicea ca nu noi vorbim limba, ci limba ne vorbeste pe noi,… 🙂 din chestia aia parca am mai inteles cate ceva; din asta cu Craciunul care ne sarbatoreste pe noi,… sorry, nu ma prind ce vrei sa spui 🙁
@princessita: totusi, parca n-am auzit nici un cantec de craciun dedicat cozonacului (ceva gen: ‘O, cozonac rumen, bine crescut etc. 🙂 )
Pingback: Si daca n-a inviat? « Gramo`s World