Azi-dimineata am gasit ziarul Compact. Pana azi n-am crezut ca exista asa ceva :). Cutiile alea erau mereu goale. Se pare ca nu-s ziare acolo decat pe la 8am. Am citit ce spun diversi oameni despre daca ar merita Romania sa intre in UE sau nu si de ce.
Apoi, pe la pranz, am dormit un pic. Apoi am vazut ca a scris si Iulian ceva despre asta (vezi aici). Iar o tipa care are blog la Compact scrie si ea ceva (vezi aici). Si m-am uitat (in fuga) si pe ce au scris cititorii editiei online.
Ok, sa vedem. Laura Nica (tipa cu blogul de la Compact) are o poza dragutza si o problema cu reactia unei cucoane de la TV care n-a vrut sa spuna ce crede ea despre integrarea Romaniei in UE. Scrie: “E trist ca unora celebritatea le omoara sufletul atat de usor si le intuneca mintile subit.”
Eu nu prea cred in oameni misto care devin nashpa dupa ce ajung sa fie mai cunoscuti. Dar nu conteaza asta acum. Unii oameni nu se pricep sa-si dea cu parerea la unele lucruri. Li se cere parerea doar fiindca sunt celebri. Aici vad o buba mai mare. Mass-media baga si ea puroi in buba: cliseele care li se scurg din gura diverselor “celebritati” sunt prezentate drept pareri la care ar trebui sa ne raportam.
Mai mult, ne suparam cand nu ni le dau, desi in astfel de momente recunoastem ca nu le cerusem parerea decat fiindca sunt cunoscuti (nu ca s-ar pricepe la mai mult decat sa citeasca un text de pe prompter).
Iulian crede ca e vb de un referendum. Adica sa spuna romanii daca vor sau nu in UE. Sau, mai bine: daca ei cred ca Romania merita sau nu sa se integreze. Mie mi s-a parut ca ar conta nu doar un simplu “da” sau “nu”, ci si niste argumente. De fapt, din textul recitit pe site am ramas cu impresia ca cititorii sunt incurajati sa scrie mesaje de genul “da, merita, si iata de ce”.
Varianta asta mi se pare ca s-ar potrivi mai bine cu ideea lui Iulian ca toata actiunea de la Compact e de fapt o incercare de raspuns mai inteleapta (comparativ cu cea din Libertatea) la chestiile nashpa pe care le spun in ultima vreme ziaristii occidentali despre romani.
Still, n-am reusit sa vad o astfel de motivatie in spatele povestii de la Compact, iar faptul ca Libertatea si Compact apartin ambele grupului Ringier nu mi se pare suficient pentru a interpreta asa, dar poate mai exista informatii suplimentare la care n-am avut eu acces.
Unii dintre cei care lasa comment-uri, e drept, spun si chestii de genul “nu ii inteleg pe pedofilii si betivanii englezi… le este frica pentru locul de munca????” Sau: “De ce se tem europenii de intrarea noastra in UE? Suntem cu mult mai buni decat ei in mult mai multe privinte. Pentru ca au puterea, acum, abuzeaza discreditandu-ne […]” Dar aici e vb de reactia catorva cititori, nu de intentiile jurnalistilor care au initiat povestea.
Dar fiindca am ajuns la comentariile scrise pe site, premiul special al lui Gramo il ia cineva care se semneaza Ramoneea, dar nu datorita numelui (sau fiindca as fi de acord cu ea), ci fiindca scrie dulce: “Desi suntem ca un mosneag batran, sarac si bolnav, care incearca sa intre intr-un bar de strip-tease, suntem o natiune de care de cele mai multe ori ma simt mandra, si care pur si simplu merita sa faca marele pas, catre UE.”
Cat despre ce ar raspunde Gramo la intrebare,… Nu m-am gandit inca. Mai intai vreau sa ma lamuresc daca cele mai importante chestii pt UE sunt cele economice sau nu. Raspunsul lui Marco Stettler, directorul executiv de la Compact (vezi aici), de pilda, incepe cu o chestie despre ce e cel mai important pt UE – pacea.
Iar aici se potriveste ceea ce spune Basescu – Romania e buna in UE fiindca o sa ajute la pastrarea pacii etc.
E drept, discursul unui nene pe nume Robert Schuman, discurs care ar fi dus, cica, la infiintarea stramosului UE (in ’51), European Coal and Steel Community (ECSC) incepe cu chestii despre pace.
Ideea era ca daca productia de carbune si otel din Franta si Germania o sa fie la comun astia n-or sa mai poata face razboi (ca sa obtii resursele economice de care ai avea nevoie pentru a incepe un razboi tre’ sa colaborezi economic cu tara pe care ai dori sa o ataci).
Ideea mai generala, asa cum am inteles-o eu, era ca relatiile politice internationale pot fi reglementate prin niste mecanisme economice. Dar atunci, miezul UE il constituie chestiile economice.
Or, economia Romaniei sta inca destul de prost. Dar la lucrurile astea Gramo nu se pricepe prea bine. Oricum, ceea ce crede este ca textele cu Enescu si Brancusi, cu romanii muncitori sau hoti, cu Micul Paris si altele sunt cumva pe langa, iar discutiile serioase au legatura cu povesti despre economie, legislatie, relatii politice s.a.m.d.
Laura Nica:
cateva mici lamuriri: O parte a post-ului ref. la A. Esca este scris de o colega care i-a cerut sa ne dea raspuns la “referendum”, dupa cum am si precizat acolo.
De acord, poate ca termenul “referendum” este un pic fortzat; intr-adevar nu exista nici o legatura intre “referendumul” nostru si campania colegilor de cladire de la “Libertatea”.
@laura: 10x pt. mesaj si pentru precizari; partea cu referendum-ul e legata de felul in care a vazut iulian lucrurile; eu n-am vazut in campania de la Compact o incercare de a drege busuiocul celor de la Libertatea, iulian da 🙂
iar la ceea ce era scris pe blogul tau reactia mea era: problema nu mi se pare ca sta in faptul ca esca, desi odinioara o persoana super, ar fi devenit celebra si nashpa; problema o vad in faptul ca li se cere unor “celebritati” sa-si dea cu parerea in domenii in care nu se pricep.
p.s. mi-a placut destul de mult blogul tau, fiindca era altfel si decat blogurile jurnalistilor care fac blerox cu articolele scrise de ei, dar si decat cele in care se dau mari cu ce fac atunci cand nu sunt jurnalisti (i.e. cat beau / f*t / conduc masini / fac shoping s.a.m.d. 🙂 )
dar acum nu mai stiu ce sa cred,… sunt descumpanit(a); ce ma fac daca postul despre mere (care mi-a placut tare mult) ii apartine tot unei colege? 🙂
🙂 Pai… nu eu sunt cea care am hotarat cine va fi consultat la “referendum”. E drept, mi-am putut strecura 2-3 preferati prin lista ;). Te asigur ca Esca nu era printre ei. Nici Donato Chiarini nu a raspuns, pe motiv ca nu a apucat inca sa cunoasca Romania, si asta mi se pare intr-adevar o problema.
Eu nu sunt jurnalista. Astia imi zic ca sunt web editor, eu cica ii cred. 😉 Sper sa ajute la taierea descumpanirii. Ma bucur ca ti-a placut postul despre mere, sper, pentru binele si siguranta ta, ca nu iti plac merele.
Serios acum, nu crezi ca orice poveste contine un dram de adevar? De ce nu ar fi asa si cu Alba ca Zapada?
mi-au placut si celelalte posturi 🙂 cel cu merele m-a facut sa ma gandesc la unul dintre putinele interviuri pe care le-a dat Gellu Naum; spunea ceva de genul (citez aproximativ):
“cand eram mic credeam ca felul in care se petrec lucrurile pe lume depinde de ce imi doresc eu; ma jucam cu copiii si venea furtuna si le spuneam sa fie linistiti, ca nu o sa inceapa furtuna pana nu ajung ei acasa, fiindca asa vreau eu;
si asa se intampla; eu ajungeam ultimul in casa, mergand agale; primele picaturi incepeau sa cada abia dupa ce inchideam usa dupa mine; credeam ca lumea asculta de mine, cand eram mic; si acum cred acelasi lucru.”
nu stiu de ce, dar o chestie de felul “uite ce credeam cand eram mic; de altfel, cred asta si acum” imi este, pur si simplu, foarte draga; nu conteaza, oricum,…
g.
p.s.: nu stiu daca imi plac mai mult merele decat derivatele lor: suc de mere, cidru, calvados (poate si fiindca beau aia din “pe frontul de vest nimic nou”) s.a. 🙂
p.p.s.: nu m-am gandit vreodata ca povestile pe care le scriu ar putea fi adevarate 🙂
“Referendum” vine din comunicatul de presa care a anuntat actiunea, de aia i-am zis asa. Cred ca se putea spune mai limpede, dar oricum, se pare ca ati avut succes – deci felicitari.
10x iulian, fair play ca de obicei! 🙂