[din ciclul “Poeme de lumina”]
tu ştii că sunt un duh bun de plumb verde cu iederă crescută din călcâi iese adesea o bunică şi dă bineţe celor care ascultă cât de frumos ciripesc păsăricile nu mai au cuiburi. ele se ouă la întâmplare ies puii lor pestriţi să piuie subsiori zânele poartă cetină zânii se apleacă după ciupercuţe de plumb. înghit ceaiul deschid anotimpul desculţ prin cioburi de ferestă prin cioburi de ferestră gaura s-a închis. luna nu mă mai iubeşte soarele nici atât dau drumul la radio nu se mai anunţă decât vocea domnişoarei răguşite anunţă cu exactitate ora de plumb. raclamă cu ciocolată eu tremur în copilul din colţ curge ca o bală palidă de poftă s-a terminat viaţa mea e acum măcinată de goangă. pun mâna tu ştii că sunt un duh bun de plumb verde pun gura şi mă strecor în gaură în soare prin cioburi de fereastră înghit ciupercuţe zânele piuie păsăricile ciripesc o bunică adesea de plumb.
Pingback: Gabi Vodnar - viata si limba « Gramo’s World
desprinde-te de gellu naum,adu-ti substantialitate si evita sa fii ambiguu de dragul ambiguului..fa o metafora sa-ti rupa capul,nu metafora de dragul metaforei
hmmmmmm, gabi, din cate stiam, n-are nici o treaba cu naum, Gramo are; n-am mai apucat sa vb cu el, dar se pare ca a inceput sa aiba retineri fata de aparitia publica a poeziilor lui, asa ca n-am mai postat din “Poemele de lumina”