Gramo se dezmorteste la o ceasca de inka (fiindca incearca sa o lase mai usor cu cafeaua), scrie un post despre ultimele episoade din Bleach si Naruto (da, pana la urma n-am renuntat la Naruto), asculta yonderboi (de pe alternativ radio), se uita pe bloguri, citeste presa, stuff like that.

Afara e frumos, o sa plecam la plimbare. Am iesit si ieri un pic, aveam de platit o rata pentru un credit pentru dintii lui Gramo (btw, ma cam supara un dinte). Spre deosebire de functionarii de la posta si de cei de la politie, functionarii de la banca (brd, filiala cotroceni) erau penali. Penali rau. Da’ chiar penali. Penali, penali. Cu adevarat penali. Pe bune!

Din doua ghisee nu functiona decat unul, iar fiintzuca de acolo se misca in reluare. Probabil si-a facut socoteala si a ajuns la concluzia ca cu cat se misca mai incet cu atat munceste mai putin. La un moment dat a iesit o tanti grasa dintr-un birou din spate si a trecut ca tancul, in timp ce vorbea la mobil, prin coada de batranei veniti sa-si plateasca telefonul. Noroc ca ne-am ferit la timp.

Dupa aia nu-i mai mergea bietei fiintze imprimanta. De fiecare data cand am intrat in banca am observat ca se strica cel putin o imprimanta. Sau trebuia schimbat cartusul. Sau trebuia bagata in priza. Sau ceva. Desigur, tre’ sa vina altcineva sa rezolve problema cu imprimanta. Functionarul de la ghiseu de aia e functionar, sa nu stie nimic.

Dar sa revenim. Afara e soare. O sa plecam la plimbare. O sa ne tinem de mana pe strada. O sa ne sarutam in timp ce asteptam sa se faca semaforul verde. Soferii abrutizati de cat s-au injurat unii pe altii or sa ne claxoneze din cutiile lor meschine de tabla. Noi ne vom iubi si mai tare.

Intre timp, acasa, datorita plictiselii, pisica va hali jumate din biblioteca. Iar apoi, in loc de viermisori, va scoate poeme dadaiste. Iar noi le vom transcrie constiinciosi si le vom pune pe blog, pretinzand ca le-a scris Eliza. Iar ea ne va cere daune morale si apoi de Gramo se va alege praful si pulberea. Gata.