III

Dar se delibereaza in legatura cu orice, si orice poate fi supus deliberarii, sau in legatura cu unele lucruri deliberarea nu este posibila? Oricum, ar trebui poate sa precizam ca obiect al deliberarii nu este cel asupra caruia ar delibera un prost sau un nebun, ci acela asupra caruia delibereaza omul rational.

Asupra lucrurilor eterne nu delibereaza nimeni, de exemplu asupra universului sau asupra faptului ca diagonala si laturile patratului sunt incomensurabile. Si nici asupra lucrurilor in miscare, dar care se misca vesnic dupa aceleasi legi, fie din necesitate, fie datorita naturii lor sau din vreo alta cauza, cum sunt solstitiile si echinoctiile. Nici despre alte lucruri, ce survin la intervale neregulate, ca seceta si ploaia, dupa cum nici despre ceea ce se datoreaza hazardului, cum ar fi descoperirea unei comori. Dar nici in legatura cu toate problemele umane nu se delibereaza; nici un lacedemonian, de exemplu, nu ar delibera asupra celei mai bune forme de guvernamant pentru sciti. Pentu ca nici unul dintre astfel de lucruri n-ar putea fi realizat de catre noi insine.

Ca obiect al deliberarii noastre ramane deci ceea ce depinde de noi insine si poate fi realizat de noi. Cauzele lucrurilor par sa fie natura, necesitatea si hazardul, la care se adauga intelectul si tot ce reprezinta opera omului. Dar fiecare om delibereaza asupra lucrurilor pe care el insusi le poate realiza.

Deliberare nu exista nici in legatura cu stiintele exacte si de sine statatoare, de exemplu in legatura cu literele (caci nu avem incertitudini in privinta felului in care trebuie scrise). Dar in legatura cu ceea ce realizam noi insine, si nu totdeauna in aceeasi maniera, in legatura cu acestea, da, deliberam, de exemplu asupra problemelor de medicina sau comert; de asemenea, in legatura cu arta navigatiei mai mult decat in legatura cu cea a gimnasticii, cu atat mai mult cu cat este mai putin pusa la punct decat aceasta din urma, si la fel si in legatura cu altele. Oricum, deliberam mai mult asupra artelor decat asupra stiintelor; caci in privinta celor dintai avem mai multe incertitudini.

Se mai delibereaza si asupra unor lucruri ce survin frecvent, dar in care nu este clar cum s-ar putea ajunge la un rezultat, ca si asupra unor lucruri nedefinite. Iar in chestiunile importante, neincrezandu-ne indeajuns in propria putere de discernamant, recurgem la sfaturile altora.

Dar deliberam nu asupra scopurilor urmarite, ci asupra mijloacelor necesare pentru a le atinge. Astfel, medicul nu delibereaza daca sa vindece, nici oratorul daca sa convinga, nici omul politic daca sa dea o buna legislatie, nici nimeni altcineva nu delibereaza asupra scopului; ci, dupa ce scopul a fost stabilit, se reflecteaza la modalitatea si la mijloacele prin care acesta va putea fi atins. Daca par sa existe mai multe mijloace, se cauta cel prin care scopul poate fi atins cel mai usor si cel mai bine; iar daca mijlocul este unul singur, se cauta modul in care scopul va fi atins prin acesta, iar pe acesta prin care alt mijloc, pana cand se ajunge la cauza prima, care, in ordinea descoperirii, este ultima; caci cel ce delibereaza pare sa cerceteze si sa analizeze maniera de a actiona indicata aici ca pe o problema de geometrie.

Dar nu orice cercetare este o deliberare, de pilda cele din matematica; in schimb, orice deliberare este o cercetare, in care ultimul rezultat al analizei este primul in ordinea actualizarii. Si daca intamplarea ne pune in fata imposibilului, renuntam: de exemplu, daca, avand nevoie de bani, nu-i putem procura. Dar daca lucrul pare posibil, incercam sa-l realizam. Si posibil este ceea ce poate fi realizat de catre noi insine; caci si ceea ce indeplinim cu ajutorul prietenilor este intr-un fel indeplinit de catre noi insine, pentru ca principiul actiunii se afla in noi. Ceea ce cautam sunt cand instrumentele necesare, cand modul de a le utiliza; la fel si in ce priveste restul: cautam cand prin ce mijloc, cand in ce maniera sau prin intermediul cui se poate actoina.

Se pare, deci, dupa cum am spus, ca omul este principiu al actelor sale; iar deliberarea are loc asupra celor ce pot fi realizate de el insusi, actiunile fiind, la randul lor, mijloace in vederea realizarii scopurilor. Caci nu scopul poate constitui obiectul deliberarii, ci mijloacele prin care poate fi atins. Si nu pot fi obiect al deliberarii nici cazurile particulare, de pilda daca un anume lucru este paine sau daca aceasta este bine coapta; asemenea lucruri le percepem prin simturi. Iar daca vom delibera tot timpul, vom merge asa la nesfarsit.

Obiectul deliberarii este acelasi cu cel al optiunii, doar ca cel al optiunii a fost dinainte determinat; caci alegerea reprezinta ceea ce a fost deja decis prin deliberare. Si orice om inceteaza sa mai cerceteze in ce fel trebuie sa actioneze cand a redus principiul actiunii la sine si la partea hegemonica a sufletului, ea fiind aceea care opereaza alegerea deliberata. Acest mod de a proceda reiese clar si din stravechile constitutii, pe care le-a infatisat Homer, udne basileii anuntau poporului ceea ce hotarasera dinainte.

Daca deci obiectul optiunii este rezultatul unei deliberari ce tinde spre ceea ce depinde de noi, atunci si alegerea deliberata trebuie sa fie o aspiratie deliberata spre ceea ce depinde de noi; caci, luand o decizie in urma deliberarii, ne indreptam spre ceea ce se conformeaza acelei deliberari.

Am definit astfel, in linii mari, alegerea deliberata, ca si obiectul ei, aratand ca ea priveste mijloacele prin care poate fi atins un scop.