[generatia tanara mode on]

Acum 2-3 ani Expiratul era cel mai tare club din Vama. In Expiratul din buc nu mi-a placut niciodata, prea multi expirati din aia mici care pareau sa vina in club direct de la scoala generala, de n-aveai loc sa-ti bei berea de ei.

Acum am vazut ca se scrie in Cotidianul despre o generatie expirata. Daca e vorba de generatie, in ochii clubberului obisnuit din Expirat toti cei care scriu acolo sunt niste terminati. Ai peste 30 de ani? Esti terminat. Punct.

Aaaa, ca mai sunt unii care fac pe pustanii si dupa 30 si povestesc despre cum se duc ei prin cluburi si ce asculta la concerte s.a.m.d. Yeah, stim, e b24-ul plin. Iar apoi “se dau jos de pe sk8” si isi dau cu parerea despre justitia romana. Looool, si mai vrei sa te cred ca suntem din aceeasi generatie. 🙂

Daca e vb de generatie, cum spuneam, cei care scriu despre “expirati” pe forumul de la Cotidianul si insira povesti despre comunisti, tradatori, spioni s.a.m.d. nu imi spun nimic. Cine a fost mai comunist, cine a fost mai oportunist? Habar n-am, nu ma intereseaza, mi-e scarba.

Celor care fac acum galagie le-as spune: “N-ati reusit sa scapati de retarzii comunisti in atatia ani – inseamna ca sunteti ca ei.”

[generatia tanara mode off]

[acum vine partea mai serioasa]

1) Cei de la Cotidianul se pare ca nu stiu ce sunt alea argumente, fiindca in articolul la care am pus link mai sus, sub sectiunea “Sase tipuri de argumente” insira chestii care numai argumente nu sunt.

Iau un exemplu la intamplare:

Dl. Liiceanu spune:

Cei expirati sint «cei care si-au dat ultima suflare», sint cei morti. Lor continua sa le creasca doar parul si unghiile. Si totusi cultura romana se face in buna parte cu ei. Ei sint mortii nostri vii. Ocupa locuri in Academie, in Senat, in jurii, la catedre, conduc institutii, reviste si doctorate.

Nu e limpede cine sunt cei expirati. Din ceea ce se spune am inteles ca in Academie, Senat s.a.m.d. exista oameni care nu ar trebui sa ocupe posturile pe care le ocupa. Asta e deocamdata o simpla afirmatie. Nu se sprijina pe nimic. Sigur, poate nici nu e nevoie. Stim toti cum stau lucrurile.

Iar apoi mai vine o afirmatie, care nu se bazeaza pe prima (asa cum se intampla intr-un argument):

Nici un cadavru nu se da singur la o parte. Iar noi nu le-am dat, de teama sa nu le jignim. De tinerii de azi, doldora de viata, de cultura si de talent, nu ne e nici mila, nici rusine. Ne uitam la ei cum se sufoca, striviti de mormanele celor expirati, de mortii nostri vii.

Din asta am inteles ca persoanele respective, care ocupa niste posturi fara sa merite, nu au fost date inca la o parte.

E vb de doua constatari, care au legatura intre ele, dar nu de un argument. Vina n-o are, imho, dl. Liiceanu, ci cei care ii prezinta afirmatiile drept nu doar un argument, ci chiar un tip de argument.

2) Cine e generatia expirata? Fiecare dintre “argumentatori” vorbeste despre altceva, iar incercarea Cotidianului de a-i prinde impreuna intr-o clasificare ad-hoc mi se pare lamentabila.

Profesorul Djuvara vorbeste mai mult despre institutii decat despre persoane, Cristian Parvulescu vorbeste despre BOR, Alina Mungiu despre clasa politica, Catalin Avramescu despre fostii ideologi ai marxismului. Forumistii despre de toate pentru toti.

Totusi, forumistii ridica multe probleme interesante: Care sunt criteriile de evaluare? Evaluam prestanta academica a cuiva in functie de criterii politice? Cine evalueaza? Stiu cititorii ziarului Cotidianul care sunt standardele de excelenta academica? De ce unele propuneri ale cititorilor sunt acceptate iar altele sunt cenzurate? Care sunt, again, criteriile?

3) Ce se poate obtine cu aceasta actiune? Care e scopul? Unii oameni, dintre cei mai sensibili, ar putea renunta la posturile pe care le ocupa. Poate vor fi dintre cei atacati pe nedrept. Aia mai nesimtiti nu vor renunta la nimic.

Sunt oamenii tineri atat de dornici sa ocupe posturile eliberate de “expirati”? Experientele cunoscutilor mei din invatamantul superior, institute de cercetare, magistratura s.a. imi spun ca nu. Banii sunt putini, munca e grea.

Poate lucrurile se schimba atunci cand vine vorba de politica. Dar si tinerii care sunt interesati de politica sunt putini. Majoritatea tinerilor viseaza la alte chestii: imbogatire rapida, plecat afara, jurnalism, publicitate s.a. Pe scurt, job-uri bune in companii private. Ei nu vor intra niciodata in competitie cu “expiratii” din “aparatul de partid si de stat”.

Si uite asa, Gramo a ajuns la niste concluzii. N-o sa scriu aici decat una: campania de la Cotidianul, in afara popularitatii pe care o poate aduce ziarului, nu prea le foloseste tinerilor la nimic.