[textul e aici]
Dupa ce incearca sa distinga mai bine intre actiuni involuntare si actiuni voluntare, Aristotel vorbeste despre actiuni pe care le facem in urma unei alegeri deliberate si actiuni pe care nu le facem asa. Nu e limpede inca de ce vorbeste despre distinctia asta, dar e limpede ca e o distinctie care nu se suprapune cu cea intre voluntar/involuntar.

Cand misc mana si ma scarpin intr-un loc fac o actiune voluntara – eu vreau sa fac ceea ce fac. Dar ceea ce fac nu e rezultatul vreunei alegeri pe care sa o fi facut eu, dupa ce m-am intrebat ce e mai bine sa fac, am deliberat s.a.m.d. 🙂

In continuare Aristotel sustine ca alegerea deliberata nu are treaba cu dorintele sau impulsurile. Ba chiar incearca sa si argumenteze afirmatia asta, de parca nu ar fi fost limpede ca e asa.

Apoi vine o distinctie interesanta: “vointa vizeaza mai mult scopul, pe cand optiunea vizeaza mijloacele necesare atingerii scopului.” Adica asa s-ar putea distinge contributia vointei intr-o actiune de contributia deliberarii.

Vointa are legatura cu alegerea unui anumit scop si cu determinarea de a-l atinge si cu pornirea tuturor miscarilor corporale s.a.m.d. Deliberarea, in schimb, ar avea legatura cu alegerea mijloacelor potrivite pentru atingerea scopului, sau a modului de a actiona.

Dar uneori deliberarea intervine si atunci cand e vorba de alegerea scopului, nu? Daca am de ales intre “sa fiu in continuare cu X” si “sa ma despart de X si sa plec din tara”, de pilda, aleg intre scopuri diferite. Si pot sa ma gandesc ce ar fi mai bine sa fac si abia dupa aia sa actionez. Deci pot delibera.

Atunci inseamna ca distinctia lui Aristotel nu e buna. Sau poate nu e o distinctie, ci doar asa, o observatie in treacat?

Apoi Aristotel spune ca alegerea deliberata priveste lucrurile ce depind de noi. Sigur, e vorba de actiunile noastre pe care le putem face noi, tinand cont de mijloacele pe care le avem la dispozitie. Normal ca e asa.

Iar apoi Aristotel discuta despre relatia dintre alegere deliberata si opinie, si iar nu inteleg prea multe. Inteleg, totusi, ca vrea sa spuna ca e important cum actionezi, nu ce crezi, atunci cand e vorba de morala (de virtuti etice).

Si mi s-a mai parut interesanta partea in care spune ca opiniile le laudam atunci cand se dovedesc a fi adevarate, in timp ce faptele nu au treaba cu adevarul, ci cu binele, ceea ce trebuie sa facem, corectitudinea & stuff like that.

Si m-am mai gandit la cazul asta: un om stie ce ar trebui facut intr-o situatie si actioneaza asa cum trebuie /vs./ un om nu are pareri explicite despre ce ar trebui facut in situatia respectiva, dar actioneaza la fel – e primul mai bun decat al doilea? De ce? Ce crede Aristotel despre asta?

In fine, deocamdata Aristotel incheie cu o intrebare: Ce e alegerea deliberata? Ziceam la inceput ca nu e limpede cum a ajuns Aristotel sa vorbeasca despre lucrurile astea. Am totusi o banuiala. Oamenii credeau probabil, si pe vremea lui Aristotel ca deliberarea joaca un anumit rol in morala. Probabil asta e cheia.