Zice unu’: bai, de ce traiesc io? am banu’ cand vreau, da’ nu sunt fericit 🙁 ce rost are viata asta a mea? iar altu’ zice: pai bai, fa-ti blog, sa vezi ce tare e! vin oamenii si citesc; poti sa bagi orice tampenie, cineva tot citeste.

scena 2:

sofia trebuie sa aleaga; unul dintre copiii ei vor fi gazati de nazisti – fetitza sau baiatul. daca nu alege, nazistii ii vor ucide pe amandoi; in disperare de cauza striga: “luati fetitza, lasa-ti-mi baiatul!”; sofia nu va mai putea fi niciodata ea insasi.

scena 3:

x se da mare cu tot felul de chestii pe care le-a scris (eventual in colaborare cu plesu, patapievici, cartarescu si altii); toti suntem culti, intelectuali, toti condamnam ipocrizia, toti suntem occidentali, open-minded s.a. 🙂

scena 4:

una dintre persoanele care ne sunt foarte apropiate moare; a doua zi facem sex cu iubitul celei mai bune prietene.

scena 5:

viata noastra ia sfarsit; viata snobilor, urbanilor, ipocritilor, cultilor, primitivilor s.a.m.d. ia sfarsit si ea, pentru noi; la ce ne-a folosit sa ne dam mari unii in fata altora? am devenit mai buni?

scena 6:

marii sfinti, asceti, schimnici, pustnici s.a. sunt praf si pulbere; oasele lor sunt roase de caini vagabonzi; unde e Dumnezeu? la ce le-a folosit?

scena 7:

don Quixote, nebun, vorbeste despre iubire, onoare, virtuti, idealuri; toti rad de el; el crede in idealurile lui pana la capat; orice s-ar intampla, el va lupta pentru idealurile lui.

scena 8:

fetitza cu chibriturile e gata sa moara de frig; omul paianjen o salveaza.

scena 9:

cortina cade – nimeni nu aplauda.