“Doamnă, dumneavoastră vă futeți la poștă?”, o întrebă Pantelie pe doamna Nuţi (fiindcă aşa o chema pe doamna cu părul blond).
“Nu, domnu’, nici măcar la Alimentara”, spuse doamna Nuţi. “Dar nu vreţi, totuşi, un sicriu?”, adăugă ea.
“De ce să vreau?”, spuse Pantelie, care, după cum se vede, nu era chiar un domn, fiindcă nici un domn nu întreabă o doamnă dacă se fute la poştă, fiindcă e nepoliticos. Desigur, n-ar fi neapărat nepoliticos să întrebi un bărbat dacă a făcut sex cu mai multe femei, fiindcă nu se consideră că e ruşinos pentru bărbaţi să facă sex cu mai multe femei, dar asta nu are legătură cu povestea noastră.
“Păi, poate vă e frig. Nimic nu ţine mai bine de frig decât un pardesiu de scânduri, dacă eşti mort.”
“Păi eu nu sunt mort”, zice Pantelie.
“Ba chiar sunteţi mort”, zice doamna Nuţi.
“Ete pula”, zice Pantelie, de unde se vede tot mai clar că nu a fost niciodată un domn.
Doamna Nuţi stinse ţigarea şi trase o flegmă pe marginea trotuarului. “În orice caz, cimitirul e în partea aia.”, spuse ea, arătând cu degetul.
Domnul Pantelie o luă din loc, dezgustat. “Ce glumă proastă”, îşi zise el. Era bătrân, dar nici chiar aşa.
Se duse acasă. N-avea nici un chef să mânânce. Dădu drumul la televizor, dar se plictisi repede şi îl închise. Se hotărâ să îşi facă o cafea, dar nu mai avea zahăr. Sună la vecina de jos la uşă, să ceară un pic de zahăr, dar nu îi deschise nimeni.
Se întoarse acasă. Adormi într-un fotoliu din sufragerie. Când se trezi, i se păru că miroase cam urât în casă. Deschise geamurile ca să aerisească, dar degeaba.
“Trebuie să o prind eu pe blonda aia”, îşi spuse. Se dădu cu apă de colonie ieftină şi plecă din nou în parc. Începu să pândească în faţa toaletei publice. Deodată,…
[va urma]