Monthly Archives: December 2016

Rebranding pesedist

Închipuiți-vă(-ți) că aveți un partid. Cu niște susținători stabili, doar că sunt în vârstă. Vreți să vă păstrați susținătorii, dar costă prea mult să le prelungiți viața, îmbunătățindu-le serviciile medicale și alte chestii. Inevitabil, mor. Așa că încercați să îi faceți să vă voteze și după ce mor. Doar că iese prost.

Nu mai rămâne decât să câștigați votanți tineri (și liberi). Deci trebuie să pozați într-un partid tânăr, progresist și fără prejudecăți. Asta, n-o să le convină votanților bătrâni și conservatori (și nici ultranaționaliștilor ultraortodocși imbecili), dar e inevitabil că viitorii votanți vor fi tot mai inteligenți și mai deschiși la minte.

Așa că faceți mișcarea. Îi dezamăgiții pe votanții credincioși, în speranța că îi veți amăgi pe cei din următoarea generație. În fond, aceștia din urmă nu știu prea multe. Ei se bucură de tot ce li se pare progresist, open minded și cool. Dacă un tip gay era contabilul mai multor mafioți pesediști și era propus într-o poziție cheie în stat, era la fel.

Tinerii (dezghețați) ar fi zis că pesedeul e cool, bătrânii ar fi murit cu un gust amar în gură, iar mafioții pesediști ar fi avut garanția că un contabil care le cunoaște toate secretele îi va ajuta în continuare dintr-o poziție mult mai bună.

Banul nu are nici o ideologie. Nici o religie. Toate generațiile, la noi, au asta în comun. Cred că pentru politicienii sau guvernanții de meserie are vreo importanță ceea ce susțin. Că ei pun preț pe idei, pe convingeri, pe idealuri sau pe credințe religioase. De fapt, cei mai mulți se folosesc de cuvintele pe care le rostesc pentru a caștiga bani. Astea sunt uneltele lor – cuvintele pe care le spun.

Nu trebuie să crezi în șurubelniță pentru a folosi șurubelnița. Trebuie să crezi că funcționează. Cuvintele rostite funcționează. Nu trebuie să crezi ce spui.

Până acum s-au vândut bine xenofobia, ortodoxismul și alte “valori naționale”. De acum e clar că se vor vinde tot mai bine anti-discriminarea și “minoritățile”. Adică discursurile despre astea. Asta e tot.

Cine sunt oamenii care nu voteaza azi?

22352932802_297e56ffe2_b
Lasandu-i la o parte pe cei care nu au cum sa voteze, fiindca au sub 18 ani sau sunt morti si pe cei carora le-ar fi foarte greu sa voteze, fiindca au de mers prea multe ore (multumita celor care au facut legea electorala cu curul), mai sunt destui oameni care ar putea vota, dar nu voteaza. Cine sunt ei?

Ne-am gandit asa. Unii nu voteaza fiindca nu au nici o treaba cu rezultatul alegerilor. Nu le pasa absolut deloc de ce se va intampla in tara asta, fiindca sunt convinsi ca ei nu vor trai aici, ci vor pleca in alta parte. Si nici nu au copii, de obicei.

Altii nu voteaza fiindca, desi injura PSD-ul si PNL-ul si pe toata lumea, le merge bine cu genul asta de guvernare. Nu sunt asistati sociali, nu au avantaje directe, ci indirecte. Coruptia si slabirea statului de drept nu-i afecteaza, ba chiar le convine asa. Pe fata se plang ca n-au cu cine, dar adevarul e ca le merge bine asa si nu au nici o motivatie sa schimbe ceva prin vot.

Mai sunt oameni care nu voteaza din lene si/sau prostie si/sau lipsa de informare. Nu mai poti spune ca votul tau nu conteaza dupa alegerile prezidentiale. Acolo s-a vazut ca votul fiecaruia conteaza, ca daca o tara intreaga se mobilizeaza, poate sa rastoarne un candidat care nu are ce sa caute pe scaunul de presedinte, desi toate sondajele il dau de departe castigator.

In fine, printre oamenii carora le convine situatia existenta, care nu sustin pe fata, prin vot, coruptia si impostura, dar au de castigat de pe urma lor, sunt unii care pretind ca nu voteaza fiindca nimeni nu le reprezinta optiunile politice. Sau fiindca alegerile sunt o mizerie s.a.m.d. Oamenii astia sunt fake, dar pe langa ei (poate si influentati de ei) sunt unii care chiar cred ca nu au pe cine sa voteze. Fac tot felul de acrobatii de gandire ca sa sustina ca lipsa lor de la vot nu pune in pericol viitorul tarii. Inca nu a aparut cineva care sa ii reprezinte. Sau daca le arati ca ar avea cine, spun ca nu sunt sanse. Sau daca le arati ca sunt, observa tot felul de nereguli in organizarea alegerilor, suficiente cat sa le justifice lor revolta si absenta de la vot. Ma rog, oamenii astia sunt foarte tristi, cand sunt pe bune, dar nu sunt prea multi. Culmea e ca toata lumea isi bate capul cu ei (si cu aia care mimeaza aceeasi atitudine) in loc sa se uite la celelalte grupuri, care sunt mult mai mari.

O poveste cumplita (1)

Într-o noapte de rău augur, domnul Pantelie și-a pus singur capăt vieții prin somn, fără să realizeze ce face. Cum s-a petrecut asta, mai precis, nu ne interesează acum. 

A doua zi, Pantelie a continuat să își vadă de treburi ca de obicei, neștiind că e mort. După o plimbare prin parc, s-a oprit la toaleta publică, unde i s-a părut că observă un fir de păr lung și blond, atârnat de marginea pisoarului. 

“Aici a fost o femeie”, își spuse el și imediat se gândi că probabil blonda a făcut sex cu un număr mare de bărbați, adunați la toaletă special pentru ea, în urma unui anunț postat dinainte pe internet. Iar acest gând îi produse o puternică stare de excitație. 

Se retrase în “cabina de vot” (așa poreclise el cabina separată cu veceul) și încercă, sub impresia puternică a fanteziei care i se desfășura în minte, să se masturbeze. Dar întrucât era decedat, nu izbuti. 

Pantelie plecă dezamăgit și oarecum frustrat. Se duse la piață, dar nimeni nu îl băgă în seamă, cu excepția unei doamne care fuma pe un scăunel, în fața unui magazin de sicrie. 

“Domnu’, nu vreți un sicriu?”, strigă ea după el. “Nu vreau, doamnă”, se pregătea să spună Pantelie, dar observă că doamna avea un superb păr blond, care i se revărsa peste umeri. 

[va urma] 

Chestii românești

33598266
Nu, nu există un fel românesc de a te căca. Sau de a mânca rahat la televizor. Sau de a trăi, în genere vorbind. Există tradiții, dar cu unele nu prea merge să te lauzi (robi, gen). That aside, există români care salvează vieți omenești. Nu le salvează ”românește”. Există români care luptă împotriva discriminării. Nu o fac ”românește”, chiar dacă trebuie să țină cont de tot felul de prejudecăți specifice locului (nu, nici măcar alea nu sunt românești, le mai au și alții).

A te mândri cu ”chestii românești” e stupid, de cele mai multe ori. Nu există o ”știință românească” (un mod românesc de a face știință), o ”literatură românească” (un mod românesc de a face literatură), o ”pictură românească” (un mod românesc de a picta). Există contribuții românești valoroase în știință, cultură etc. Există români care încearcă să schimbe ceva în politică. Te poți bucura pentru lucrurile pe care le fac românii (unii dintre ei) și dacă nu sunt ”specific românești”. E suficient că au valoare universală.

Când un român vine cu o fază extrem de originală (în orice domeniu), aia are valoare tocmai pentru că nu o apreciază / imită / etc. doar românii, tocmai pentru că nu rămâne o chestie românească. Naționalismul și mândria națională nu înseamnă izolare. Hai, la mulți ani.