Am tăcut suficient. Iată câteva gânduri. Mulți indivizi pot trăi în bulele lor. Pentru ei, politica e o infecție. Asta, în parte, din cauza unor jurnaliști care, în lipsă de creier, rastalmacesc tot. E ciudat, dar există deja dezbateri publice serioase (jurnaliștii le ignoră, în parte și fiindcă nu le inteleg; sau le distorsionează potrivit înțelegerii lor rudimentare), există dialog politic autentic (jurnaliștii îl transformă în atac la persoană sau înjurătură). Lipsa de profesionalism a jurnaliștilor, căreia i se adaugă, pe net, reaua voință a postacilor și zgomotul asurzitor făcut de nenumărații analfabeți funcționali ai patriei, filtrează orice idee politică de bun simț.
Dar chiar și fără aceste filtre, oamenii sunt scârbiți. Nu mai au simț civic. Fiecare e în bula lui. Important e să nu le pice netul și să mai apară seriale bune pe Netflix. Să nu moară Game of Thrones sau Candy Crush. Cine conduce orașul sau țara? Niște hoți. Cine vrea să conducă? Unii care n-au șanse. Le dăm ignore și plecăm să ne aerisim în Grecia.
Adevărul e că în afară de asistații sociali disperați, câțiva (câteva) Don Quijote și niscai trepăduși de partid, nu depinde nimeni de politică. Ne putem descurca și fără mizeriile lor. Nu mai suntem atât de săraci încât să depindem de ei. Nici Nicușor Dan și nici Firea nu ne-ar putea băga în mormânt.
Într-un fel, e ca și când românii nu ar mai trăi aici. Se mai ofuschează de formă la câte o furaciune, mai strâng un rahat de câine de pe stradă odată pe an, ca să se simtă “ca în vest”. Dar nu mai au nici o treabă cu țara asta, cu ăilalți care trăiesc în ea. Iar ăilalți sunt la fel.
Țara asta nu mai există de ceva timp. Există pentru cei din diaspora, care habar n-au ce-i aici și se hrănesc din nostalgii. Pe noi nu ne mai mișcă nici măcar apocalipsa.
Nu suntem nici măcar în Europa. Nu suntem solidari cu nimeni. Ne mai pune în mișcare doar invidia. Avem inițiative civice din plictiseala. Sau din trendy-cool-eală. Nu ne pasă ce iese. Totul e să dăm bine.
E o problemă de comunicare. Presa nu mai încearcă de mult să informeze. Mai bine să ne transforme în niște demenți care dau click, obsesiv, pe orice gunoi. Dar dacă te poziționezi așa, lumea te ignoră.
Oricum, mai toți suntem niște jigodii necivilizate. Niște mârlani care își bat joc de orice. Nu suntem în stare de nimic împreună. N-o să cumpărăm Cumințenia Pământului. O să murim proști, singuri, apatrizi, jucând ceva pe telefon. Niște oameni de nimic.