Monthly Archives: September 2015

Acum vreo 9 ani…

Puneam pe blog asta. Nu era primul post, dar era printre primele. Dintr-o intreaga serie de povestiri. Ne-am gandit la un moment dat sa le adunam si sa facem un ebook din ele, dar ne-am luat cu altele. Anyway, voiam sa va spunem ca probabil o sa platim hosting-ul pentru inca un an.

Asta e tot.

E greu să fii un bun creștin

De ce? Fiindcă lumea e plină de jigodii. Vecini jegoși obișnuiți să se poarte ca niște hiene comuniste, de pildă. Ai zice că sunt niște boșorogi ramoliți, dacă nu i-ar apuca bocănitul la 7 dimineața. Sau dacă nu și-ar parca mașina în asa fel încât să nu mai poți ieși din curte. Sau dacă n-ar închide apa pe toată scara fiindcă nu li se scurge rahatul din veceu așa cum vor ei.
Sau zombies care se izbesc de tine pe stradă. Șoferi retarzi care se cred singuri pe șosea. Mucoși care urlă. Funcționari agresivi și acri. Sunt nenumărați oameni gata să îți strice ziua din reflex. Nu fiindcă ar avea ceva de câștigat, ci fiindcă n-au ce pierde. Iar justiția divină nu se vede nicăieri.

E greu să fii bun creștin, fiindcă ar trebui să nu urăști nici o jigodie. Ar trebui să îți fie milă de toți idioții egoiști, să îi compătimești și să încerci să îi ajuți sa fie mai ok. Fără să te gândești că ar merita să fie zdrobiți ca niște viermi, rași de pe fața pământul sau măcar înecați în flegme.

România e plină de jigodii din astea. De animale cărora nu le pasă de nimeni. Ar putea veni și sfârșitul lumii, atâta timp cât nu-i afectează pe ei, o să îi doară fix în cur. Ăștia n-au fost niciodată oameni. Dar dacă ești un bun creștin, trebuie să te uiți dincolo de toată mizeria din sufletul lor și să îi vezi ca pe niște frați. N-ai voie să îi urăști, și nici măcar să îi ignori.

E greu, cum spuneam. Cel mai ciudat, totuși, e că nu e imposibil.

“Acolo, doamnele și-au băgat niște curcifixe în fund”

De-asta nu e bine sa citesti presa traditionala. Dai din greseala peste articole vechi din EVZ, cum ar fi asta, in care domnul Radu Padure sustine ca “De la apariția sa, Feminismul și-a dorit să facă scandal”. “Ma rog, incultura crasa”, iti zici, dar dupa aia vine asta:

curcifix


>Acolo, doamnele și-au băgat niște curcifixe în fund și au simulat sexul
>doamnele și-au băgat niște curcifixe în fund
>nişte curcifixe
>curcifixe

WTF!?

Citadele

E un joc cu carti speciale. L-am incercat, e fun. Fiecare jucator trebuie sa construiasca un oras. Pentru asta foloseste carti de joc (unele le primeste la inceput, restul le trage dintr-un pachet) si plateste bani. La fiecare tura, fiecare jucator isi alege sa fie un alt personaj. Unele personaje primesc bani pentru anumite “districte” construite (un district = o carte), altele pot face diferite actiuni (asasinul omoara un alt personaj – jucatorul care il detine nu mai poate juca in tura respectiva, hotul fura banii unui personaj, magicianul isi poate schimba toate cartile cu alt jucator, comandantul poate distruge un district la alegere etc.).

Aici e partea cea mai interesanta, fiindca fiecare isi poate face o strategie diferita. Daca sunt aproape de incheierea jocului (jocul se incheie atunci cand un jucator are un oras complet – 8 districte), mi-as putea alege sa fiu asasin si sa-l omor pe comandant, fiindca ma astept ca altcineva sa fie comandant si sa imi distruga un district. Sau daca am mai multi bani intr-o tura as putea sa aleg sa fiu hot tocmai ca sa nu ia altcineva personajul respectiv si sa imi fure banii. Si asa mai departe.

Singura problema e ca jocul costa cam mult (vreo suta de lei). Dar daca vreti sa il testati in Tabletop Simulator, puteti sa va uitati aici.